Sfantul Grigorie

Episcopul Nyssei intre 330-395.

Daca ar vedea (necredinciosi) la noi peste tot numai exemple bune, ar crede ca Dumnezeu, caruia ne inchinam, este intr-adevar bun. Daca insa vom fi impatimiti si brutali ca fiarele, iar alta data am fi plini de rautati ori am imbraca in firea noastra apucaturi salbatice si inca ne-am denumi crestini doar pentru pricina ca acest nume inseamna imitarea lui Dumnezeu, desigur ca atunci am blama, prin viata noastra, in fata necredinciosilor, insasi numele de crestin pe care-l credem ceva dumnezeiesc.

Daca, bunaoara, ar da cineva unui arbore sau unei bucati de piatra numele de om, ar fi, oare, planta sau piatra aceea om pentru simplul faptula cesta ? Desigur ca nu. Dimpotriva, va trebui cineva mai inatisa fie om si numai in urma sa primeasca numirea aceasta, care este proprie firii sale.

Numirile nu au semnificatia lor proprie nici macar asupra lucrurilor asemanatoare. Astfel, bunaoara, se intampla cand zicem unei statui om, sau unei asemanari oarecare cal. Numirile pe care le dam acestora nu sunt nicidecum niste numiri proprii. Daca voim insa sa numim ceva in adevaratul sens al cuvantului si fara greseala, atunci desigur ca numai firea unui lucru poate sa arate numirea lui cea adevarata. Materia insa, care primeste asupra ei forma de asemanare a vreunui lucru, ramane aceeasi care a fost si mai inainte se se numeste sau bronz sau piatra , sau altceva de felul acesta, adica asa cum era atunci cand artistul i-a dat infatisarea, care a facut-o sa ia forma lucrurlui cu care se aseamana.

Deci, cei care poarta numele lui Hristos ar trebui mai intai sa fie ceea ce voieste sa arate numele acesta si numai dupa aceea sa se impodobeasca cu un astfel de nume.Si dupa cum cineva, atunci cand ar face deosebirea intre un om adevarat si unul cioplitin piatra, nua r putea sa faca aceasta deosebire decat pornind de la insusirile proprii ale omului (caci omului ii va zice fiinta cu judecata si cu intelegre iar statuii ii va zice materie neinsufletita , car a luat forma omului prin asemanare), tot astfel si pe crestinul adevarat il vom cunoaste si deosebi usor de cel care numai se arata ca este astfel, prin insusirile proprii care se vad sapate in firea launtrica a fiecaruia.