directie

Life is more than living









Friday, March 26, 2010

Zborul

Loli impacheta bucatica de foaie si o puse in cartea din geanta. Se uita la Personaj. Asa comunica cu el. Prin priviri. Nici el nu stia de unde venea foaia, dar simtea ca mesajul le era adresat. Era ciudat. Cine sa le scrie? Si de ce? In plus, ei nu existau decat de cateva ore. Sau poate ca altcineva stia deja de ei dinainte de a exista ei, impreuna. Isi sarutau inimile cu ochii.

Se uitau in spate. Amandoi. Deodata. Sincronicitate nefortata, nechemata, ci naturala.Vedeau in zare inmormantarea trecutului. Priveau in fata.Amandoi. Deodata. Sincroni...ati inteles. Sunteti curiosi, nu? Sa continuam. In fata vedeau botezul viitorului. Ei erau nasii. Petrecerea se termina repede. Chiar daca asta e o poveste, sarbatoarea nu a tinut trei zile si trei nopti, ci s-a incheiat la orele diminetii. Au pornit cu inima plina de veselie si cu buzele insiropate de propriul gust pe drum. Drumul era serpuit, plin de obstacole, animale salbatice si capcane. Societatea si regulile ei. S-au uitat unul in altul si au gasit solutia. S-au imbratisat si si-au pecetuit pe buze secretul libertatii. Stiau cum sa parcurga drumul fara sa se raneasca sau sa se piarda unul de altul. Imbratisarea le facu aripile functionale. Zburau. Se jucau in aer, se mangaiau, radeau. Loli se incolaci in jurul lui. Ii strangea barbatia. Il dezbraca si il sorbi. Picatura cu picatura. Ca sa simta gustul.

Il bau, dar ii era foame.Foamea le opri zborul. Aterizau fortat. Se aflau intr-un restaurant.

-Buna ziua, am dori ....dialogul dintre ei si chelner este neinteresant, de aceea nu are sens sa il mai scriu.

Loli isi indrepta privirea spre piciorul mesei. O alta foaie,un alt mesaj spuse Gandul.

“Voia omeneasca nu innoada legaturile sufletesti. Voia omeneasca doar poate sa le recunoasca. Citeste cu atentie. Ultima litera din sinonimul intentiei este de fapt prima litera a actiunii.....”

Thursday, March 25, 2010

Cer Personajul



Nu are nici inceput, nici sfarsit. El doar exista. Si ziua si noaptea si vara si iarna si acum si peste 10 ani. Bebelusii vad marea de albastru de deasupra lor ,dar nu au nicio idee ca tot azuriul ala oamenii l-au numit Cer. Si cerului ii pasa de asta? Nu. Bebelusilor le pasa de asta? Nu.

Cerul ignora lumea si exista.Voi existati? Voi traiti? Traiti atat cat va permite ceilalti....Ei stabilesc regulile si barierele.Si va credeti liberi? Liberi sa va alegeti stapanii.Corect.

Privindu-l ma umplu de culoarea lui, de nemarginire, de libertate..
Acestea erau vorbele din capul lui Loli cand se gandea la el...la cel din ea, la cel ce existase inainte de a il cunoaste.


Demult, tare demult, plictisita de toti masculii fara culoare si forma se retragea pe canapea si incepea sa vorbeasca cu el. Cu personajul principal din cartile de amor pe care le citea. Era unul singur.Piesele erau formate din mai multe povesti. Puzzle-ul se intregise.Era perfect. Da.Loli a noastra este o idealista si putin dusa cu capul daca vorbeste cu un personaj. Asta gandeati, nu? Va ignor.

Pe atunci, Loli era convinsa ca in viata asta, el nu are cum sa existe. Acceptase aceasta realitate si continua sa citeasca si sa se intalneasca cu el....seara de seara. Avea nevoie de el pentru a se curata de tristetea societatii in care traia. Avea nevoie de el pentru a zambi din inima, pentru a trai. Niciodata nu si-l imaginase in carne si oase. Nu se gandise la culoarea ochilor, la forma buzelor. Ii conturase in imaginatie doar trasaturile morale, gesturile si vorbele. Nu si trupul. Poate pentru ca spiritualul cantarea in inima ei mai mult decat materialul. E o chestiune de nuanta.

Intr-o clipire de ochi, intr-o dimineata personajul din poveste prinse viata langa ea. Soarele le mangaia duios chipurile. In zare trecutul zamislea viitorul. Nasterea fu fatala. Trecutul muri la nastere. Despre prezent ce sa va spun. El traia in imbratisarea dintre Lori si Personajul ei.

Silueta Personajului ii placea. Mult. O atragea. O electriza. O ardea. Pasiune ar spune unii. Eu va zic ca e mai mult de atat si voi trebuie sa ma credeti pentru ca eu sunt scriitorul. Acum cititi. Cu atentie.

In cateva cuvinte, Personajul era asa cum trebuia sa fie. Nu stabilise nimeni granitele lui trebuie ci inima lui Loli: “E asa cum trebuie”,”E povestea”. Retineti asta cu povestea.

Se uita mai atent si zari ceva in bratele lui. Tinea strans toate fanteziile pe care Loli si le inchipuise citindu-l.....

Il cunoscuse si il sorbise. Cerul exista in continuare. Pe ei nu ii ignora, ci ii binecuvanta cu nemarginire si libertate.

Se apleca si ridica ghemotocul de hartie ce zacea la picioarele ei. Si desi vantul batea cu putere in acea zi, foaia se incapatana sa ramana langa ea. Era mesagerul.Gandul vorbi: Vezi ce scrie. Deschide ochii mintii. Citeste.

Se pare ca o convingere ramane infipta pana in momentul in care ...se apleaca cineva si o scoate din pamant..si..

Foaia fusese rupta intentionat. Asta nu e decat o bucata. Vor urma si altele. Deschide ochii mintii. Citeste. Din nou Gandul.



Unde incepe cerul? Unde se termina? Cat de mare e?

Dan Puric-Cine suntem

"Poporul roman are ascendentul tacerii. Deci, noi vorbim tacand !.Este un lucru uluitor, neamul asta are o virtute nemaipomenita, taci si spui.Taci si spui nu-i o mutenie,nu-i infirmitate fiziologica, este atitudine, este limbaj. S-ar putea ca din tacerea asta, sa iasa lucruri foarte bune”




diferenta...:)

luate de pe blogul lui badea.

Pentru Deni



;)

Tuesday, March 23, 2010



Maurice-Jean Berger (n. 1 ianuarie 1927 — d. 22 noiembrie 2007), a fost dansator, coregraf, scriitor si regizor francez.
Unele coincidente predestinate sunt un semn al evolutiei.

Numai prin experienta directa se poate ajunge la Adevar. Cunoasterea spirituala este o chestiune individuala.


Am creat mijloacele sigurantei materiale dar acum ne vine in minte din ce in ce mai pregnant intrebarea: de ce am facut-o?-Redfield

oreste


privirea e doar inainte ;).

Monday, March 22, 2010

cer

Cerul lui era albastru. Un albastru clar.Acum iar e patat de nori.Cumulonimbus.Sunt mari si urati.Aduc ploaie. Ii dau o umbrela. Nu are nevoie de ea.Vrea sa se ude ca sa se spele de toata mizeria de pe el.

Cerul meu este albastru. Au fost nori. A fost si furtuna. A si nins .Intr-o dimineata am chemat Soarele. Mi-a zambit, s-a jucat prin parul meu si m-a sarutat.Mi-a promis ca ma va lua pe o raza si ma va duce departe.in zare.

Lucrurile se primesc asa cum vin.Le dai ceva de baut.Le imbratisezi si dormi cu ele. Si dimineata la trezire vei vedea tu ce e de facut.

Somn usor si sa visati un Soare.

vidul care naste si libertatea

La inceput este vidul care naste totul, un izvor fara forma, consistenta si culoare din care apar constant formele, consitenta si culoarea. Daca totul porneste din nimic, inseamna ca nimicul este ceva. Paradoxul este greu de definit, dar ascunde un adevar. Concretul este produs de abstract, asa cum casa apare dupa ce in prealabil, cineva a gandit-o! Sau, mai simplu: intai ma gandesc sa devin pictor, apoi ma apuc sa-mi cumpar pensule si vopsele...Prea mult din gandirea noastra se concentreaza asupra efectelor, neglijand domeniul cauzelor.

Cel care recunoaste ca viata este o incercare, este cu adevarat liber caci s-a cufundat in centrul mintii universale.(...)Cand intelegi cu adevarat ca toate efectele materiale au corespondente spirituale, devi puternic, iar existenta ta capata sens!

oreste

Arctic Monkeys - Fire And The Thud