scrisoarea 20

Telefonul suna. Era semnalul. Era chemata. Un suflet avea nevoie de ea. Cineva ii spusese sa se indeparteze de durere, de lucruri triste. Asta nu o sa faca niciodata. Pe carnea ei, nu se putea citi nici lasitate si nici egoism. Oricat de greu ii era intotdeauna raspundea la orice strigat de ajutor. La orice ora, in orice zi.Candva au fost doi ca ea. Un El si o Ea, pentru care cuvantul "nu pot" nu era nascut. Acum orizontul ii desparte. El e in albastru ea pe maro-ul pamantului.

Vazu ochii batranei si stomacul i se stranse. Inima fetei plangea, dar nici o lacrima nu se vedea. In momente grele nu se vaita, se gasesc solutii. O lua in brate pe femeia obosita si secata de durere.

-Nasica draga Te iubesc mult. Greutatea te ingenucheaza.Am venit sa apuc si eu de un maner. Impreuna e mai usor de dus.

Lacrimile femeii ii brazdau fata. Stia ca fata din fata ei ii cunostea suferinta, si mai stia ca lacrimile, atat al ei cat si ale fetei nu erau pentru ele, ci pentru cei pe care ii iubea.

-Saru’mana nasule. Afara e asa frig ca mi s-a inrosit nasul. Uite parca seman cu renul lui Mos Craciun.

Batranul zambi, desi pana si asta ii provoca dureri infioratoare.

Fata se apleca si ii saruta mana. Era singurul loc unde putea suporta vreo atingere.

-Fata mea esti asa de frumoasa de parca ai fi o printesa.
-Hai mei nasule. ma rusinez.

Zambetul inflori pe ambele chipuri.

Fata privi spre bratara de inimi de la mana ei. Il chema pe cel plecat din lumea asta sa-i dea putere. El stia intotdeauna ce sa ii spuna, cand sa ii spuna si cum sa ii spuna.

Amintirile o invadau.

-Iubitule bunica e in spital. Nu e bine.
-Vin sa te iau cat de repede pot si mergem impreuna. Gandeste-te ca te iau in brate pana atunci.
-Bine. Te sarut.

-Iubita. Am vorbit cu mama. Unchiul…
-Sofeaza cu grija. Mergem impreuna. Te astept.

Gandurile ii mancau linistea. Trebuia sa le dea o preocupare ca sa o lasa in pace.
Lua foaia.



Daniels,

Unii oameni proiecteaza in celalalt, in cadrul unei relatii, idealul de barbat sau de femeie la care viseaza. Proiectia asta il ucide pe celalalt, il sufoca, ii sterge individualitatea, il face o umbra.

Omul este imbracat de catre celalalt cu niste haine care il incomodeaza, nu ii vin, nu i se potrivesc, nu ii plac. Fie sunt lalai sau stramte,fie sunt haine de rege sau de gangster, fie in maini trebuie sa poarte manusi de box fie mingi de jonglerie.

Sufletul celuilalt se umple de frustrare si de neincredere pentru ca simte ca vesmintele pe care le purta el (ea) la inceputul relatiei sunt inlocuite. El devine din om Cuier. Iar iubirea o fata Morgana. Adevarul este inlocuit cu Minciuna iar Autenticitatea cu Falsitatea.

cei doi oameni vor fi despartiti de proiectie.

Intr-o relatie, il iubesti pe celalalt asa cum este el, cu bune si rele, cu calitati si defecte, cu tabieturile pe care le are, cu familia din care provine, cu pasiunile care ii umplu sufletul de implinire, cu TOTUL. Cuplul se sedimenteaza pe dragostea dintre doi oameni nu dintre un om si "potentialul din om".

Pe omul pe care il iubesti Nu il schimbi. Mai mult, cel care accepta schimbarea de dragul iubirii si-a semnat condamnarea la nefericire.Va incerca, in fiecare zi sa fie modelul, idealul catre care tinde celalalt, pierzandu-se pe sine definitiv.

Un cuplu guvernat de proiectii si potential nu rezista. Fundatia nu e solida. E formata din caramizi ireale, iar cladirea cand va intra in realitate se va prabusi.

Daniels,

Casa noastra este construita din beton armat si este localizata la mine in inima.
Moartea trupului tau nu a dus la prabusirea cladirii. Dar noi stiam asta.

Te sarut,
Cu dor

Orchis noir

scrisoarea 19

-Imi place poza asta, spuse ea. El o lua in brate, o saruta incet. Isi plimba mainile prin parul ei. Dintotdeauna i-a placut parul ei.

Zilele treceau frumos. Erau pline de saruturi si cuvinte de iubire, iar noptile se inecau in dansul trupurilor care in intunericul luminat de Luna se uneau si deveneau UNUL.

Intr-o seara, pe pat erau asezate 5 frezii. Albul celor trei flori gingase cuprindea in el iubirea perfecta dintre cei doi, nepatata de nici o nemultumire, cearta, jignire, iar galbenul celorlalte doua ii aminteaua de astrul pe care amandoi il iubeau, de parul ei balai si de lanurile de grau pe care el le vedea in fiecare zi de vara. Langa flori, fata zari o poza inramata. Poza care ii placuse ei atat de mult.

Langa rama, un bilet : Te iubesc! scoate poza!

Zambetul inflori pe chip si inima ii batea cu putere. Il asculta ca intotdeauna si scoase fotografia.Citi:

"Timpul este doar o notiune si nu poate sa ne desparta"

Isi aprinse tigara si scrise:

Daniels,

La inceput a existat Gandul, apoi Cuvantul si in final Actiunea. Actiunile, fie ca le imbraci in cuvinte in fata celorlati fie ca le ti nude in tine sunt toate Gandite si existau dintotdeauna in Capul Tau.

Oximoronul: "amintiri din viitor" creat de un prieten descrie foarte bine ceea ce am vrut sa scriu eu mai sus. Lui i-au trebuit 2 cuvinte, mie constat ca 38 (!). 38 versus 2. E clar am castigat la scor. Concluzia e si ea evidenta si a tras-o un bun prieten de-al nostru sunt "foarte vorbareata" si fac cum fac si "intorc cuvintele".

Daniels, sunt multi oameni care se intreaba De ce nu am noroc? De ce s-a imbolnavit sora mea la care tin? De ce nu am castigat la loto? De ce nu am bani? De ce una, de ce ailalalta. E foarte bine sa te intrebi. Diverse. E o prima expresie ca in cap exista ceva care functioneaza la parametrii normali. DAR ce nu o sa inteleg niciodata desi o accept este PASIVITATEA.

Degeaba zici ca iti este sete daca nu cauti macar cu privirea un loc de unde tasneste apa.
Oamenii tind sa nege Natura desi traiesc sugand de la sanul ei. In loc sa o ignore, mai bine ar cerceta-o. In natura nu exista pasivitate.

a ta
Orchis noir.

scrisoarea 18

S-a urcat in masina. In acea dimineata ochii ei inghitise tot Soarele. Stia ca in ziua aia superbul Astrul era darul Ingerului pentru ea. Cu o zi in urma ii spuse ca ii e dor de mangaierea lui si ca ochii ei are nevoie de razele Soarelui. Si uite ca lumina se revarsa peste ea….O absorbi pe toata. Era insetata.

Buna dimineata iubitule! Multumesc! Isi spuse in gand…si privi zambind spre geamul masinii unde se oglindea imaginea lui.…

Zambetul fu ucis de realitate. Pozele colorate si pline de iubire se amestecau in capul ei cu imaginea fumului de pe camp, a lacrimilor care curgeau din ochii tuturor oamenilor la care tinea, a lumanarilor care ardeau in casa in care vedeau candva amandoi doi copilasi alergand…a neputintei care ii manca sufletul si ii taia carnea in bucati.

Un suflet frumos dar ranit si el ii spusese candva …povestea ta e tragica….eu as spune ca durerile nascute dintr-o iubire sunt tragice…

Sofa si fuma…In sufletul ei stia ca lucrurile nu sunt intamplatoare….…


Daniels,

Despartirea de cineva drag are forta unui cutremur. Devasteaza totul in jur si injecteaza teama si durere in sufletele oamenilor. In clipa in care ruptura s-a produs si realizezi ca intregirea, revenirea nu mai este posibila portile iadului se deschid. Cerber este propria neputinta iar raul Styx este Disperarea ce se umple din ce in ce mai mult de lacrimile suferintei.

Nu mai stii unde sa o apuci si mai ales de ce sa o mai apuci pe vreo cale cand orice inceput are si un sfarsit.

Smoala temerilor de orice factura se lipeste de tine,te sufoca. Iti pierzi increderea intai in tine si apoi in lumea din jurul tau. Nu intelegi nimic si nu iti vine sa crezi ca ai ajuns in Iad desi ochii tai tinjeau numai dupa Raiul Iubirii si al Intelegerii.

Din momentul in care singurul Adevar pe care il vezi este ruptura ce s-a produs fara voia ta, stiinta ta sau dorinta ta incepe Transformarea. Acela este punctul 0. Si dupa 0 urmeaza 1 si apoi 2, nu ?

Din focurile Iadului te poti scoate doar TU prin Credinta. Credinta in Bine, in Iubire, in Evolutie, in Renastere, in Mantuire, in Nirvana in acel PRINCIPIU, IDEAL in care crezi.

Dar nu iti imagina ca TU esti doar sufletul ce palpaie in tine. In tine vietuiesc prietenii si familia. Si cum orice vietuitoare are nevoie de hrana ca sa traiasca si cei din tine nadajduiesc la ea. Dar hrana lor nu e materiala. Ei mananca increderea pe care le-o acorzi si zambetul tau. O ingereaza pentru tine ca sa te ajute.

Orchis noir

intr-o zi cand a fost sarutata de raze.

scrisoarea 17

Motto:

one message received…

“iubita mea te sarut de noapte buna si ma invelesc in vis cu tine. aici e frig. ”

one message received ..

“ Pitica mea buna dimineata. bem cafeaua? Deja imi e dor de tine…. ”

De indata ce ziua a crescut suficient cand sa incalzeasca cu Soarele ei Pamantul El o lua in brate pe mandra zi si impreuna se jucau cu avionul pe Cer. Se juca si Ea. Cu literele din carti si cu copilasii pe care ii invata sa citesca si sa scrie in limbi straine.

El era in cantonament.

Ea il astepta acasa nerabdatoare si se gandea ce supriza sa-i faca cand se intoarce. O schimbare de look, un cadou, o masa delicioasa, o rezervare la o piesa de teatru, un nou dessous.

Randurile de mai sus le-a scris pe Cer o Stea.Steaua lor.

Orchis le citise de mult si acum isi ruga mintea sa le coboare din Inaltimea Vazduhului si sa le aranjeze frumos pe foaie.

Daniels,

Oamenii au tendinta de a numara orice. Banii pe care ii au, prietenii si dusmanii, averea, greselile ,defectele si calitatile,cadourile pe care le fac, tigarile pe care le fumeaza, orele pierdute, relatiile avute, joburile, diplomele si pana si dragostea si durerea.

Se pare ca cei multi au stabilit ca exista iubire doar daca trece un anumit numar de luni, zile. Doar daca cei doi amorezi trec testul anilor pot sa deschida gura in fata celorlalti si sa zica: Ne iubim.

Dragii mei este inutil sa mai spun ca sentimentele si emotiile nu pot fi contorizate, numarate. Invatam asta la scoala.

Profesorul de limba romana le preda elevilor la gramatica Lectia despre substantive nenumarabile. Profesorul de limba engleza vorbeste si el despre uncountable nouns.
Uncountable nouns are substances, concepts that we cannot divide into separate elements. We cannot "count" them. For example, we cannot count "milk". We can count "bottles of milk" or "litres of milk", but we cannot count "milk" itself. Here are some more uncountable nouns:
• music, art, love, happiness
• advice, information, news
• furniture, luggage
• rice, sugar, butter, water
• electricity, gas, power
• money, currency
Va propun atat eu cat si Daniels sa incepeti sa traiti simtiind nu numarand.
Daniels,
Saruta-mi obrajii cu o raza de soare. Gerul a patruns adanc in mine….
Dor.
Orchis noir.

un suflet drag mie catre care ma aplec cu mult respect tinea in mana o tablita pe care scria:

Life is not measured by the number of breaths we take, but by the moments that take our breath away...

Ştiţi ce este un sfânt? Un sfânt este un om din univers, ca şi noi, care îşi face sufletul şi trupul treaptă pe care Dumnezeu să coboare, să ne ierte şi să ne ajute. Şi ca să-şi facă trupul treaptă, el trebuie să fie de o curăţie extraordinară. Cu adevărat importante la sfinţi sunt minunile, dar cel mai important lucru este cum îşi trăiesc viaţa lor. Însăşi viaţa lor, a fiecăruia, e o minune de la un capăt la altul. Un scriitor francez, care a scris foarte frumos despre România, avea doar o singură nedumerire vizavi de români: „Mă întreb de ce românii urcă în dealul Patriarhiei şi sărută o mână de maimuţă învelită într-o dantelă”. Mâna aia de maimuţă – răspund eu – era mâna Sfântului Dimitrie care m-a împiedicat pe mine ca român să fac ce au făcut ei la Saint-Denis, unde, în timpul revoluţiei franceze, în furia unei idei, şi-au dezgropat toţi regii şi le-au aruncat oasele. Vă închipuiţi poporul român dezgropându-şi voievozii şi aruncându-le oasele? Nu!
Problema care se pune la noi este: ne cunoaştem noi sfântul cât încă este în viaţă? (…) Sfinţii, fiind trepte de coborâre a lui Dumnezeu către om, sunt purtători de Dumnezeu. Această demnitate o veţi găsi în puşcăriile comuniste. Suntem într-o perioadă în care călcăm pe sfinţi, călcăm pe moaşte. Este nevoie de o grabnică canonizare. Pentru că o ţară care are mulţi sfinţi, are multe trepte pe care Dumnezeu să coboare şi să-i vină rapid în ajutor. Dar noi acoperim cu laşitate, cu frică, cu oportunism, oasele, moaştele şi memoria acestor martiri. Ştiţi ce a făcut Sfântul Dimitrie Basarabov pe care îl prăznuim noi azi. În timp ce mergea cu oile la păscut, calcă din greşeală un cuib de păsări sălbatice şi, astfel, fără să vrea, omoară puişorii. Un gest, o întâmplare, un accident, care se poate întâmpla orişicui în viaţa aceasta. Dar această minune, dacă umanitatea ar fi făcut-o, ar fi arătat altfel. Acest cioban, impresionat, cu sufletul distrus de ceea ce a făcut – recurge la un gest care pare de o copilărie infinită. Îşi lasă piciorul care a călcat fără să vrea (îl canoniseşte, cum spune în Proloage), îl lasă desculţ trei ani de zile. Îl pedepseşte pentru ceea ce a făcut – să calce pe ciulini, pe spini, prin iarnă, prin frig. Îl pedepseşte pe acest mădular neatent. Lucrul pare copilăresc, infantil şi eu vin şi spun aşa: „Tu, omule, cu sufletul tău nebăgător de seamă, cum ai călcat în picioare sufletul celuilalt şi nu te-ai canonisit niciodată?” Ei calcă în picioare acum moaşte de martiri. Gândiţi-vă că cei care au provocat comunismul, astăzi nu se canonisesc, nici măcar nu regretă, sunt contemporani cu noi încă, chiar ne conduc. Nimeni nu urmează acest gest simplu, al unui cioban……
Ce aveţi dumneavoastră la mănăstire, acolo în raclă, se numesc moaşte de la Aiud. Asta ţine de responsabilitatea celui care a recunoscut sfântul. Un sfânt îl recunoaşte pe celălalt, sau un copil cu suflet curat îl recunoaşte. Nu ştiu câte mănăstiri şi biserici au asemenea moaşte şi curajul de a le pune la închinare… Foarte greu… de parcă trebuie să treacă şapte sute de ani până la canonizare.
Închipuiţi-vă o celulă de puşcărie. Închipuiţi-vă un biet trup de tânăr de 25 de ani, de 30 de ani… stând faţă în faţă cu răul invizibil. Un trupşor de om, bătut, schingiuit, l-a înfrânt pe diavol. Diavolul era invizibil. Nu mai era amărâtul acela de plutonier care îl chinuia, care îl bătea, care îl schingiuia – era ideologia, era duhul vremii. Şi el, sfânt, ca un înger în trup, l-a învins pe cel fără de trup – pe satana. Şi aceste trupşoare care au

Lady in black

Vezi mai multe video din Muzica


Cristi:
Era-ntr-o dimineata,
O alba dimineata,
A aparut, cu parul ei,
In vantul iernii, nins,
Eu n-am stiut de unde
Si cum de m-a gasit,
In noaptea gandurilor sumbre,
-n mine-a rasarit

Bernie:
She asked me name my foe then,
I said the need within some men,
To fight and kill their brothers,
Without thought of love or God,
And I begged her give me horses,
To trample down my enemies,
So eager was this passion
To devour this waste of life.

Ah ah ah.....

Bernie:
But she wouldn’t think of battle that
Reduces men to animals,
So easy to begin
And impossible to end.

Cristi:
Priveste lumea cu ochi vii,
Din dragoste ai sa re-nvii,
S-a-ntors din viata si-a plecat
Lasand un gand curat
Ah ah ah.....

Cristi:
Era-ntr-o dimineata,
O alba dimineata.
A aparut, cu parul ei,
In vantul iernii, nins.

Bernie:
And I know not how she found me,
For in darkness I was walking
And destruction lay around me,
From a fight I could not wïn.
Ah ah ah.....

scrisoarea 16

don't lose your soul


Lumea noastra era colorata si frumoasa pentru ca in ochii nostri traia fericirea. Fericirea de iubi si de a fi iubit. De a il intelege pe celalalt si de a fi inteles. Din iubirea noastra se nascuse Armonia.

In seara cand trupul lui intra in pamant si sufletul zbura spre albastrul cerului de unde se si prabusise pe Pamant acum 24 de ani inima mea era toata o rana…iubirea nu se consumase, iar flacarile ei imi devasta maruntaiele.

Rochia de mireasa imi era neagra iar bucketul de flori infasurat in doliu trona pe masina lui. Un Pegeout albastru.

Gandurile imi sufocau mintea. Aveam nevoie de aer curat. Ma uit la foaie. Ma ademeneste. Ii raspund.

Daniels,

In singurate si tacere citesc carti si suflete. Ii descopar pe oameni si incerc sa ii inteleg. Sa le traduc gesturile, sa ii dezbrac ca sa le pot ingriji ranile, sa le citesc dorinta si frustrarea din ochi si de pe buze, sa ii impulsionez sa isi descopere pasiunea care ii infrumuseteaza, sa le admir Unicitatea.

Nu pot sa ii mai critic, desi eram renumita pentru aciditatea replicilor mele. Critica mea se nascuse dintr-o rana. Si tu aveai o rana Daniels, dar ne-am aplecat amandoi unul in altul si ne-am sarutat ranile. Iubirea e medicamentul care vindeca orice boala, orice rana.

Ma uit in mine. Cicatricile imi zambesc dar rana care a aparut cand s-a desprins celalalt trup supureaza ……si da nastere la Intelegere.

Sa accepti lucrurile e foarte greu. E infiorator de greu. Inseamna sa stii mai intai sa pierzi. Si cel care invata sa piarda va primi de la Viata o medalia de aur: Acceptarea.

Toti pierdem dar putini o fac cu demnitate.

A pierde cu demnitate inseamna sa stai in picioare cu capul drept si privirea inainte. Inseamna sa te ridici cand esti jos si nu sa te tarai ca un sarpe. Inseamna sa nu cersesti dragoste, raspunsuri, iertare. Inseamna sa nu bocesti cu jale si sa iti smulgi parul din cap cand cosciugul coboara in pamant. Inseamna sa nu te vaiti ci sa gasesti solutii. Inseamna sa nu te indracesti, ci sa fi izvor de bunatate. Inseamna sa mergi inainte pe drumul tau chiar daca iti tremura picioarele si durerea nu iti da pace. Inseamna sa ii ajuti pe cei a caror lume s-a prabusit chiar daca esti plin de sange si simti ca te poti pravali in hau in orice secunda.

Daniels,

Orhideea ta te imbratiseaza cu dor,

Noir.

scrisoarea 15

Privirea lui ii cauta ochii in toata multimea. Vroia sa ii agate privirea. Vroia sa intre in ea. Vroia sa o atinga.Vedea ceva in ochii ei si nu isi explica CE si DE CE. Sau poate simtea CEVA si incerca sa gaseasca CEVA-ul din el si in ochii ei. Desi in jur era galagie el nu auzea decat tipetele dorintei. Dorinta de o privi, de o atinge, de o savura, de a se contopi cu ea.

Reusi de cateva ori sa ii prinda privirea. Si ea il cauta. Si ea vedea ceva in ochii lui si nu isi explica CE si DE CE. Nici unul nu cauta raspunsuri ci cautau marea.Din ochii lui, din ochii ei.

Si de cateva ori, pentru cateva secunde se scaldau amandoi. Privirea lui o saruta, o dezbraca, o patrunse. Acolo in multime.

Ea il primi. Si se deschise ca o floare in fata Soarelui.

Inima ii batea cu putere. Emotiile o imbratisau, dansau cu ea. Mangaierile lui o curenta. Se juca in parul ei balai si ii saruta cu putere buzele. O musca incet de gat. I se inmuiase picioarele. Se pravali peste trupul lui.

Se trezi.

Era putin ametita. Nu-i placea sa se trezeasca dimineata. Iar de cand patul era gol diminetile erau cumplite.

Isi aprinse o tigara si sorbi din cafea. Saruturile de dimineata au fost inlocuite de cuvinte scrise pe foaie.

In fundal se auzi O fortuna a lui Orff

Daniels,

Demn de iubire. Cum poate fi un om demn de a fi iubit si de a iubi?
Avoir le droit d’aimer- a-avea dreptul la iubire. Cum iti castigi dreptul la dragoste? E scris undeva dreptul asta? Sau e un drept nescrisa?Si daca e nescris cum il citim?Unde il gasim? Toti oamenii au dreptul de a iubi? Cine-l garanteaza?

Daniels, cum se impaca iubirea si principiile?

Cand te imperechezi cu zeul Amor mai ai principii? In patul in care te abandonezi in celalalt mai ai reguli?

Am un prieten care crede in principii. Am mai multi prieteni care cred in principii.Eu cred in principii si mai cred ca iubirea nu are reguli deja existente. Regulile, principiile din iubire nu sunt valabile pentru toti. Ele se nasc din trupul celor doua suflete care s-au unit in iubire. Cand iubirea a plecat, principiile mor de foame.

Orchis Noir

Ps: Daniels ti-am simtit sarutarea. Un fulg de nea mi-a atins buzele.Caldura buzelor mele l-au topit repede,insa am reusit sa il salvez inghitindu-l.