scrisoarea 27

Pe cer nu era nicio pasare. Albulcenusiu al vazduhului si smoala laptoasa ce acoperea orasul o arunca in zilele insorite ale iubirii lor, cand toate lucrurile erau colorate si lumea frumoasa. Pe atunci nu vedea decat flori, curcubee si rasete de copii. Acum toata carnea de pe ea ii striga numele si tanjea dupa atingerile iubitului ei, dupa imbratisarea prietenului din iubitul ei, dupa mustrarea tatalui din iubitul ei, dupa rasfatul copilului din iubitul ei, dupa grija si protectia mamei din iubitul ei, dupa discutiile partenerului din iubitul ei… Dorul ii macina oasele si ii ciopartea carnea. Silueta lasa dare de sange si de pulbere neagra.

Toata faptura ii era imbracata in negru. Era o vaduva neagra cu par blond si ochii albastri. O vaduva ce nu incetase sa creada in iubire, in viata, in bunatate, in rasetele de copii, in Creatorul Tata, in ochii oamenilor, in sufletele frumoase ce o inconjurau.

Gandurile inotau in capul ei. Le scoase pe hartie sa se usuce.


Motto: Ma doare sufletul

Daniels,

In sufletul fiecarui om se afla parti din sufletele altor oameni: partea din suflet al iubitului, ei parte din sufletul fiintei care ti-a dat viata, parte din sufletul tatalui, parte din sufletul fiecarui prieten pe care il ai, parte din sufletul copilul tau, parte din sufletul fratelui. Acolo traieste un intreg neam.

Acea parte din suflet care se afla la celalalt reactioneaza la ranile sufletului-prieten, la minciunile,la injuriile si la faptele bune facute de acesta, la supararile, frustrarile si neimplinirile acestuia.

Bineinteles ca exista si cazuri in care partea de suflet refuza sa se desprinda din sine si sa zboare catre celalalt. Asa sunt prieteniile de fatada, false. Fara suflet . Sau in alte situatii partea din suflet hotaraste sa se intoarca acasa si asa prieteniile se despart.

Noi doi ne iubim prietenii mult si iubirea aceasta face ca tu sa traiesti in sufletele multor oameni, iar eu sa simt ca mi se bucura sau mi se intristeaza sufletul. Mai tii minte ce incantat erai ca am trecut de proba de foc a prietenilor tai. Nici nu stiu cand am trecut proba aia, pentru ca ma simteam in jurul vostru ca in sanul unei famili.Pur si simplu, un om ca tine nu se putea alatura decat unor oameni deosebiti. Ceea ce iubeai tu nu aveam cum sa nu iubesc si eu. Pentru ca tu te aflai in toate acele lucruri pe care le iubeai.Pentru ca tu puneai suflet....Ca si mine.

Orchis noir
Intr-o pauza, cand lasa lucrarea de dizertatie sa se odihneasca.

PS : Aseara l-am rugat pe gand sa te imbratiseze.