Saturday, March 13, 2010
zidul de buze
cuvintele se lovesc de zidul de buze.se intorc in mine.sa le mangai de tacerea ce le-a oprit zborul. Tanjesc dupa mangaierea altor cuvinte venite din alt suflet.dar zidul le opreste intalnirea.Viata e un vis sau un cosmar. Trezirea in lumea asta nu e posibila.sufletului i-a ramas doar visul ca singura scapare din inchisoarea materialista,a corpului,a societatii,a lumii asteia.si intram dintr-un vis in altul.dintr-un cosmar in altul.din vis in cosmar.din cosmar in vis.visam pana in momentul in care ne eliberam,pana cand aripile sufletului vor zbura spre lumina sau spre intuneric in functie de ce a visat.cosmar sau vis.
Friday, March 12, 2010
La revedere
Zambesc nostalgic. Cineva si-a luat la revedere de la scrisul electronic. Mi-am amintit ca inainte de orchis noir imi spuneam puzzle rosu. Pe atunci nu ma lasam sa scriu. Postam doar ce spuneau altii. La un moment dat m-am oprit. Am abandonat puzzle-ul.Dragostea aparuse in viata mea. Nu mai aveam chef sa postez. Nu mai aveam timp.Alte prioritati.Alta optica. Alta viata. Ceva trebuie sa moara pentru a da posibilitatea unei alte nasteri. Nastere care va sfarsi tot in moarte. In cimitir sau in sala de judecata. Viata asta e ciclica. Un singurul lucru nu cunoaste moarte. Pasiunea.
soldier
Angus and Julia Stone
-Soldier
I met him down by the bay,
he said life is a stranger
that wont go away.
He took me by surprise,
and I felt for the first time,
what its like to be alive
I’m a soldier,
but I don’t know how to fight.
I’m your best friend
but I’m scared to see you tonight.
I’m the darkness,
but I want to be the light,
oh how I want to be,
oh how I want to be.
I met him down by the sea,
said I look like someone he knew.
I said I don’t know anyone,
so how could I possibly know you.
He touched my hand ,
finally I understand
what it means to be here with you.
I’m a soldier,
but I don’t know how to fight.
I’m your best friend
but I’m scared to see you tonight.
I’m the darkness,
but I want to be the light,
oh how I want to be,
oh how I want to be.
Aici,play http://music.myspace.com/index.cfm?fuseaction=music.artistalbums&albumid=11212840&friendid=63552906
-Soldier
I met him down by the bay,
he said life is a stranger
that wont go away.
He took me by surprise,
and I felt for the first time,
what its like to be alive
I’m a soldier,
but I don’t know how to fight.
I’m your best friend
but I’m scared to see you tonight.
I’m the darkness,
but I want to be the light,
oh how I want to be,
oh how I want to be.
I met him down by the sea,
said I look like someone he knew.
I said I don’t know anyone,
so how could I possibly know you.
He touched my hand ,
finally I understand
what it means to be here with you.
I’m a soldier,
but I don’t know how to fight.
I’m your best friend
but I’m scared to see you tonight.
I’m the darkness,
but I want to be the light,
oh how I want to be,
oh how I want to be.
Aici,play http://music.myspace.com/index.cfm?fuseaction=music.artistalbums&albumid=11212840&friendid=63552906
Scrisoarea 43
mango tree
El era absorbit de empatia care emana de ea, de caldura cu care ii inconjura pe cei apropiati.Ii placea tacerea ei si bunul simt.Ea era absorbita de el. Se pierdea in el. Era a lui. Cu totul. Cu ganduri, cu inima, cu trupul, cu timpul. Si desi o avea, nu il sufoca. Iubirea lor era asemeni unui fulg de nea. Nu rece, ci usoara si delicata..Si cand pielea lor se atingea, iubirea se topea in ei. Nu se pierdea, ci apa ei uda trupurile uscate de dor.
Il asculta. Seara obisnuiau sa vorbeasca.Ore in sir.Chiar sa vorbeasca. Unul cu celalalt.
Cu o zi inainte de accident. O lua in brate. Ii mangaie parul balai. Ii mirosea pielea gatului. Apoi o saruta.
-Iubita, te rog sa ai grija de mama.
-Iubi, dar...vom avea amandoi grija ...si de mama si de tata..doar vom sta cu ei...
El tacea...si ochii ii erau tristi. Despartirea ii ingreuna pleoapele. O lua in brate si incerca sa doarma.
Intr-o zi de vara.
Tata vazuse masina albastra strabatand campul auriu. Ardeleanu si fi-miu, isi zise.
-Tata Tzone, vrem sa plecam la mare nu ne dai si noua niste bani. Aveau bani, dar asa il tachinau.
Tata scoase hartiile din portofel si ii dadu lu’fi-su.
-Bei tata daca ma duceam la Cluj, primeam si eu bani nu doar Ardeleanu.
Tata ii dadu si Ardeleanului bani. Avea ce-i drept doi fii si un Ardelean. Care tot fiu ii era. Nu degeaba fata il striga Tata Tzone.
Randurile de mai sus sunt franturi de amintiri. Doar astea mai raman dupa o moarte. Amintirile...
Daniels,
In lumea mea...sunt din ce in ce mai multi oameni care cred cu tarie ca toate li se cuvin. Implora atentie, daruri, flori, bani, vizite la domiciliu. Au pretentii de la ceilalti . Cu ei sunt multumiti. Ei is perfecti.
Comportamentul celorlalti trebuie sa respecte tiparul din capul lor. Altfel, isi iau jucariile si fie pleaca, fie fac scandal. De multe ori racnesc si incep sa scoata din sacul lor toate nelegiuirile pe care le-au facut ceilalti. Nu uita niciodata nimic.
Acesti oameni apeleaza la prefacatorie pentru a pastra aparentele. Nu sunt in stare sa ii accepte pe oameni asa cum sunt. Ii accepta doar pe aceia de la care pot sa suga. Atentie, daruri, bani, flori, vizite la domiciliu si de la care primesc tot felul de foloase. Oamenilor astora le place cel mai mult sa primeasca. Dau si ei, dar doar sa pastreze aparentele.
Daniels, o persoana draga mi-a spus ca de la oameni ar trebui sa pastram doar lucrurile frumoase. Sa nu ne aducem in suflet mizerii. Avea dreptate.
Ma uit in mine. O rana si multe flori.
Cu dor,
Orchis Noir.
Thursday, March 11, 2010
Scrisoarea 41
Motto: A talisman (from Greek telesma or from the Greek word "telein" which means "to initiate into the mysteries") is an amulet or other object considered to possess supernatural or magical powers.
Se trezi cu sentimentul ca prietenul lui este fericit si impacat.
-L-am visat.
-Si eu. Dar am visat-o pe ea, nu pe el.
Fata inchise apelul. Ii iubea pe cei doi prieteni. Amandoi trebuiau sa se duca la nunta lor .....dar..Soarta nu vrut asta. El ii vorbise mult despre “coada” formatiei. Te vei intelege foarte bine cu el. Este un baiat sensibil si spiritual. Pe ea cunoscut-o la priveghi...a incercat si se pare ca a si reusit sa ii alunge frica din suflet..si sa se arunce cu incredere in marea iubirii. Acum sunt doi tineri casatoriti.Zambetul ii infloreste pe chip gandindu-se la povestea lor de iubire.
-Draga mea...stiu ca iti este frica...dar..nu renunta la inima ta ...nu o abandona...Il iubesti si te iubeste. Asta e tot ce conteaza.
-da..dar...nu as putea sa trec prin ce treci tu...si cu meseria lui..e riscant
-scumpa mea....noi am avut ghinion….nu ne-a fost dat sa imbatranim impreuna. Dar daca as putea intoarce timpul inapoi si as stii ca durerea asta e pretul pe care ar trebui sa il platesc pentru toate clipele frumoase as proceda la fel....
Gandurile ii strapungeau mintea...amintirile au varfuri ascutite..curge sange, din nou.
Ochii barbatului erau inecati in amaraciune. Si sufletul il durea. Leul din el era ranit. Isi aducea aminte cum tanarul, camaradul, aripa stanga a formatiei ii zicea “ Bei Gogule iti dai seama unde am ajuns noi”. Intotdeauna l-a privit cu multa stima. Si in ciuda diferentei de varsta dintre cei doi, Gogu il asculta si ii cerea sfaturi ....
-Mei pitico, el ne dadea clasa. El nu se lasa pana nu ii iesea o figura. Se gandea ore in sir la ce viteza sa tina avionul, la ce inaltime...se plimba pe camp si se gandea..isi inghiti lacrimile.... El ne inspira si ne unea....Era un temerar....niciodata nu se dadea batut...la Tuzla a fost atat de impresionat de dubla ranversare a campionului Angliei, incat s-a dus si l-a rugat sa ii explice si lui...sa faca si el asa. Englezu’nu i-a explicat decat 50% din figura si i-a spus ca daca are talent si cap va reusi sa gaseasca si restul de 50. Mah si a treia zi.. a facut dubla ranversare.Cu hoarda aia batrana de Extra 300. Cutite ii strapungeau inima....si gura i se uscase.
Dupa 8 luni soarta il aruncase intr-o alta formatie...nu mai era coada formatiei..ci aripa stanga. Emotiile il copleseau. Nu zburase aripa stanga niciodata.Ii era dor de sfaturile camaradului...Bei Gogule dobitoc esti! De ce nu ai fost atent cand povestea El toate greutatile pe care le intampima ca aripa stanga...
Tinea in mana emblema cu Hawks of Romania. Era innegrita, indoliata. Era talismanul lui.
Formatia primi aplauze.
Baiatul simti ca inspiratia nu era a lui.Nu venea din el. Se uita la talisman.O lacrima udase petecul negru.
“El trebuia sa fie aici, nu eu” ...si mintea ii raspunse “Ati fost amandoi”.
Daniels,
Oamenii sufera din multe motive...Suferinta se afla peste tot...si salasluieste in te miri ce.
Orice lucru, eveniment, om, activitate iti aduce suferinta si apoi bucuria sau invers.
Omul stie ca marea suferintei are flux si reflux. Si aceasta cunoastere ii confera o anumita siguranta. Angoasele apar in fata sentimentului de neputinta. Neputinta se lipeste de sufletul omului ca o raie. Ii provoaca mancarimi incredibile. Dar daca raia se trateaza, cu neputinta traiesti toata viata.Nu se vindeca.Nu trece. Cu ea te certi.Te bati. Dar Ea e invincibila.
Mei Daniels, neputinta isi bate joc de sufletul si de mintea omului.
Ca boala Neputintei sa se lipeasca de om trebuie sa omul sa aiba sistemul imunitar scazut si sa fie plin de vointa si de curaj. Vointa si curajul il vor impinge pe om sa incerce sa rezolve situatiile, sa gaseasca o cale sa schimbe mersul lucrurilor, destine si stari sufletesti. Dar ce e dat sa se intample nu se poate schimba....
Daniels te sarut,
Orchis Noir
Fata invatase si lectia neputintei. Mintea ei era deschisa.Ii placea sa invete.
Se trezi cu sentimentul ca prietenul lui este fericit si impacat.
-L-am visat.
-Si eu. Dar am visat-o pe ea, nu pe el.
Fata inchise apelul. Ii iubea pe cei doi prieteni. Amandoi trebuiau sa se duca la nunta lor .....dar..Soarta nu vrut asta. El ii vorbise mult despre “coada” formatiei. Te vei intelege foarte bine cu el. Este un baiat sensibil si spiritual. Pe ea cunoscut-o la priveghi...a incercat si se pare ca a si reusit sa ii alunge frica din suflet..si sa se arunce cu incredere in marea iubirii. Acum sunt doi tineri casatoriti.Zambetul ii infloreste pe chip gandindu-se la povestea lor de iubire.
-Draga mea...stiu ca iti este frica...dar..nu renunta la inima ta ...nu o abandona...Il iubesti si te iubeste. Asta e tot ce conteaza.
-da..dar...nu as putea sa trec prin ce treci tu...si cu meseria lui..e riscant
-scumpa mea....noi am avut ghinion….nu ne-a fost dat sa imbatranim impreuna. Dar daca as putea intoarce timpul inapoi si as stii ca durerea asta e pretul pe care ar trebui sa il platesc pentru toate clipele frumoase as proceda la fel....
Gandurile ii strapungeau mintea...amintirile au varfuri ascutite..curge sange, din nou.
Ochii barbatului erau inecati in amaraciune. Si sufletul il durea. Leul din el era ranit. Isi aducea aminte cum tanarul, camaradul, aripa stanga a formatiei ii zicea “ Bei Gogule iti dai seama unde am ajuns noi”. Intotdeauna l-a privit cu multa stima. Si in ciuda diferentei de varsta dintre cei doi, Gogu il asculta si ii cerea sfaturi ....
-Mei pitico, el ne dadea clasa. El nu se lasa pana nu ii iesea o figura. Se gandea ore in sir la ce viteza sa tina avionul, la ce inaltime...se plimba pe camp si se gandea..isi inghiti lacrimile.... El ne inspira si ne unea....Era un temerar....niciodata nu se dadea batut...la Tuzla a fost atat de impresionat de dubla ranversare a campionului Angliei, incat s-a dus si l-a rugat sa ii explice si lui...sa faca si el asa. Englezu’nu i-a explicat decat 50% din figura si i-a spus ca daca are talent si cap va reusi sa gaseasca si restul de 50. Mah si a treia zi.. a facut dubla ranversare.Cu hoarda aia batrana de Extra 300. Cutite ii strapungeau inima....si gura i se uscase.
Dupa 8 luni soarta il aruncase intr-o alta formatie...nu mai era coada formatiei..ci aripa stanga. Emotiile il copleseau. Nu zburase aripa stanga niciodata.Ii era dor de sfaturile camaradului...Bei Gogule dobitoc esti! De ce nu ai fost atent cand povestea El toate greutatile pe care le intampima ca aripa stanga...
Tinea in mana emblema cu Hawks of Romania. Era innegrita, indoliata. Era talismanul lui.
Formatia primi aplauze.
Baiatul simti ca inspiratia nu era a lui.Nu venea din el. Se uita la talisman.O lacrima udase petecul negru.
“El trebuia sa fie aici, nu eu” ...si mintea ii raspunse “Ati fost amandoi”.
Daniels,
Oamenii sufera din multe motive...Suferinta se afla peste tot...si salasluieste in te miri ce.
Orice lucru, eveniment, om, activitate iti aduce suferinta si apoi bucuria sau invers.
Omul stie ca marea suferintei are flux si reflux. Si aceasta cunoastere ii confera o anumita siguranta. Angoasele apar in fata sentimentului de neputinta. Neputinta se lipeste de sufletul omului ca o raie. Ii provoaca mancarimi incredibile. Dar daca raia se trateaza, cu neputinta traiesti toata viata.Nu se vindeca.Nu trece. Cu ea te certi.Te bati. Dar Ea e invincibila.
Mei Daniels, neputinta isi bate joc de sufletul si de mintea omului.
Ca boala Neputintei sa se lipeasca de om trebuie sa omul sa aiba sistemul imunitar scazut si sa fie plin de vointa si de curaj. Vointa si curajul il vor impinge pe om sa incerce sa rezolve situatiile, sa gaseasca o cale sa schimbe mersul lucrurilor, destine si stari sufletesti. Dar ce e dat sa se intample nu se poate schimba....
Daniels te sarut,
Orchis Noir
Fata invatase si lectia neputintei. Mintea ei era deschisa.Ii placea sa invete.
Wednesday, March 10, 2010
Octavian Paler-Desertul pentru totdeauna
"Încep să nu mai fiu sigur că singurătatea e oglinda cea mai limpede în care te poţi privi. Uneori, nu mai am energie decât pentru a nu mai vrea nimic. Mă împac din ce în ce mai greu, văd, cu handicapurile impuse de bătrâneţe şi cu grijile aduse acum de infarct. Poate, chiar, faptul că, în vara aceasta, m-am ataşat de verdele mohorât al unor oţetari nu e o întâmplare. Şi totuşi, invariabil, mă întorc la bănuiala că impulsurile mele negative au ca punct de plecare şi ca punct final pasiunea de a trăi. Nici o oboseală sufletească nu se compară, probabil, cu una care provine dintr-o iubire ce nu se poate consola."
"Orice despărţire lasă în mine un gol, o nedumerire. "
"Orice despărţire lasă în mine un gol, o nedumerire. "
Octavian Paler-Desertul pentru totdeauna
"Încep să nu mai fiu sigur că singurătatea e oglinda cea mai limpede în care te poţi privi. Uneori, nu mai am energie decât pentru a nu mai vrea nimic. Mă împac din ce în ce mai greu, văd, cu handicapurile impuse de bătrâneţe şi cu grijile aduse acum de infarct. Poate, chiar, faptul că, în vara aceasta, m-am ataşat de verdele mohorât al unor oţetari nu e o întâmplare. Şi totuşi, invariabil, mă întorc la bănuiala că impulsurile mele negative au ca punct de plecare şi ca punct final pasiunea de a trăi. Nici o oboseală sufletească nu se compară, probabil, cu una care provine dintr-o iubire ce nu se poate consola."
Şi caii se împuşcă, nu-i aşa ?
M.C, Gloria si Robert
dupa Horace Mccoy
Regia: Chris Simion
Scenografia: Adina Mastalier
Coregrafia: Carmen Cotofana
Producator: Laptaria Enache
Sponsor: REXONA
cu:
• M.C. – MAIA MORGENSTERN
• Gloria – Antoaneta Cojocaru
• Robert – Tudor Aaron Istodor
• Actrita – Ela Ionescu
• Joe – Adrian Anghel / George Corodeanu
• Gravida – Ioana de Hillerin / Irina Duta
• Sotul gravidei – Mihai Marinescu
• Prietena marinarului – Carmen Lopazan / Cristina Casian
• Marinarul – Gabriel Fatu
A fost pentru prima oara cand am vazut o piesa de teatru la Laptaria lui Enache. O sa ma mai duc.
La inceputul piesei spectatorul se afla pe un ring de dans inconjurat de niste oameni frustrati de propriile vise. Finalul il arunca pe spectator intr-o gradina zoologica unde animalele sunt devorate de propria lor mizerie. Caii sunt impuscati.
O piesa despre animalizarea omului pentru Nimic,despre fuga omului pentru nimic, despre “vanarea de vant” cum zice Psalsmistul. Personajele sunt oameni ale caror vise sunt prea sus si nu au cum sa le atinga. Si incearca sa le cumpere cu bani. Dar nici pe aia nu ii au. Si uite asa se inscriu la un concurs de dans.
Aseara, cine arunca un ochi in Laptarie in timpul piesei vedea niste sardine care radeau cand nu era cazul si niste actori exceptionali. Felicitari actorilor si intregii echipe! Pentru o parte din public.....grimase, greata si indignare.
In fata jocului actoricesc al Maiei Morgenstern am ramas speechless...
Replicile Gloriei sunt sfasietoare. As vrea sa imi explice si mie spectatorii care au raspuns pozitiv solicitarii M.C-ului de a arunca cu struguri in perechea de indragostiti ce au in minte? Nimicul? Da. Sa fie in ton cu metafora piesei. Jenant dragilor!
Piesa m-a intristat groaznic....e dureroasa de reala. Dar trebuie vazuta.
Se joaca in Laptarie. Mai multe info accesand linkul http://www.daya.ro/index.php?focus=piese&id=18
Tuesday, March 9, 2010
Scrisoarea 41
-Iubita sunt intr-un bar. Te sarut.
-Multumesc mult iubi pentru mesaj. Distractie placuta. Pupic.
Seara se bateau cu pernele si radeau. O gadila si o rasfata.
In ochii lui fata zari Implinirea. Impacarea cu sine.
In ochii ei el zari Implinirea.Impacarea cu sine.
-Iubita de ce nu ma terorizezi cu mesajele cum fac fetele. De ce nu ma intrebi cu cine sunt, unde sunt, ce fac, cat stau, ce vorbesc, cu cine vorbesc. Tu doar ma intrebi daca am ajuns cu bine.
Fata zambea.
-Pentru ca nu vad niciun sens sa iti adresez intrebari idioate. Pentru ca nu sunt detectiv si pentru ca daca simti tu sa imi spui imi spui tu fara sa te bombardez eu cu mesaje.
Se azvarlea si se pierdea in bratele lui.
Amintirile ii sagetau inima. O durere ascutita zbiera din ea. Tipatul asurzitor se revarsa pe foaie.
Daniels,
Serviciul, familia, iubita, iubitul, vecinul, fratele, sora, purcelul, catelul, laptopul, vremea, marimea penisului, dimensiunea burtii si a barbiei, inaltimea,soarta,latimea palmei si lungimea piciorului sau a nasului, culoarea parului, societatea, banii, iubirea, ura, lipsa sau prezenta credintei, kilogramele, diavolul sau nebunia sunt motivele invocate de oameni pentru absenta impacarii cu sine.
Oamenii. Se arata altfel decat sunt pentru ca se vor altfel decat sunt. Daca sunt buni se vor ai dracu’, daca sunt scunzi se viseaza inalti, daca sunt casatoriti vor sa fie celibatari, daca au parul cret si-l intind cu placa, daca sufera vor sa nu-i mai doara, daca fac sex vor sa faca dragoste,daca mananca ciuperci au pofta de carne de fapt.Vesnic nemultumiti si vesnic in fuga. Dupa ce? Dupa toate dorintele lor. Dupa toate alea pe care nu le au.
In lumea mea Daniels, oamenii traiesc fie ca niste prizonieri ai trecutului fie ca niste zombii ai viitorului. Nu exista prezent. Decat in gramatica. Asa ca oamenii vietuiesc cu “cine eram eu odata” sau “ ce as fi fost eu daca”. Pentru ca prezentul sa traiasca este nevoie de prezenta impacarii cu sine.
Cu dor,
Orchis Noir.
Octavian Paler – Desertul pentru totdeauna
Tablou de familie
(Mama)... Imaginea care-mi stăruie în memorie e a unei fiinţe de o ermetică obişnuinţă a discreţiei, ce transforma orice suferinţă în taină. Când nu lucra, stătea cu o mână în poală şi cu alta la bărbie, acoperindu-şi, cumva, simbolic, gura pungită, fără să se plângă niciodată de ceva. Tot ce se întâmpla era, în logica ei, hotărât de Dumnezeu. Nu lipsea în nici o duminică de la biserică şi respecta cu sfinţenie toate rânduielile creştineşti. Încât, probabil, găsea că nici revoltele, nici lamentaţiile n-aveau rost. Înainte de a se culca, bătea în fiecare seară o sută de mătănii, iar dacă tata, care citea în pat, ridica ochelarii de pe nas, pe la a cincizecea mătanie, zicându-i ironic (deşi era epitrop la biserica ortodoxă), "Lasă-l, tu, că s-o fi culcat şi el", îl certa, speriată că o asemenea blasfemie putea atrage vreo nenorocire asupra casei noastre. După ce-şi termina mătăniile, adormea mai împăcată, căci orice îndoială reprezenta pentru ea, probabil, un păcat.”
Omul religios, Moartea, Asceza si Ateismul.
“Probabil, multe din problemele mele actuale n-ar fi existat dacă eram, ca mama, un om religios. Pe ea, moartea n-a speriat-o niciodată. Era convinsă că, dincolo de moarte, curg apele limpezi ale Raiului, cu pietre strălucitoare în ele şi cu ierburi parfumate de-a lungul malurilor, ca la noi pe Seaca. Pentru mine, moartea este doar hotarul unde încetează să mai existe "mâine". Numai până acolo poţi să iubeşti, să visezi, să regreţi. Brusc, tot ce n-ai făcut va rămâne pentru totdeauna nefăcut.
Îmi dau seama că a contempla continuu "nimicul" care va ridiculiza, necruţător, toate ambiţiile şi vanităţile nu e deloc o probă de inteligenţă. Ar însemna să prelungim în absurd gestul acelui papă care dădea foc, seara, unor câlţi pentru a privi cum se duce viaţa. Important e să nu iroseşti "posibilul" înainte ca misterul hidos al morţii să te înghită şi pe tine. Ce rost are să-ţi aminteşti în faţa unui cer senin ce spune Eclesiastul, că totul e deşertăciune? Dar trebuie să consimt că liniştea cu care vorbeşte Marc Aureliu despre moarte mi se pare de neînţeles. Aproape inumană. De altfel, stoicii mi-au stârnit, mai degrabă, nedumeriri. De ce să ţii, oare, să dormi ca tânărul Marc Aureliu, plăpând şi bolnăvicios, pe pământul gol? Pentru mine, asceza nu e o virtute. Dumnezeu ne-a lăsat darurile vieţii ca să ne bucurăm de ele, nu ca să le dispreţuim. Asceza neagă viaţa. Şi poate nu greşesc văzând în disperare şi chiar în sinucidere, de fapt, dovezi de vitalitate. Eşti disperat că pierzi ceva ce iubeşti sau nu mai suporţi viaţa deoarece nu vrei s-o accepţi sub formă de terci insipid. O fi moartea muza filosofiei, dar "servilismul faţă de trup" nu-l pot socoti o ruşine. Am fost un hedonist, în felul meu. Orele în care mă trânteam pe nisipul fierbinte, la mare, ameţit de o indolenţă luminoasă, cumva "păgână", căci avea la bază un soi de misticism senzual, mă făceau fericit. Lipsa de sociabilitate nu m-a împiedicat să iubesc viaţa atât de mult încât nu-i pot înţelege pe cei care zic că nu le pasă de moarte. La mama am respectat capacitatea de a nu se văicări - pe care eu n-o am - şi credinţa profundă că tot ce i se întâmpla intra în ordinea divină. Ce altceva reprezenta, oare, pentru greci convingerea că Nemesis ţinea, în univers, balanţa dintre bine şi rău? Dacă aş reuşi şi eu să cred, ca mama, că totul e decis de o forţă care nu lasă nimic la întâmplare, mi-ar fi acum mult mai simplu. Aşa, sunt o jucărie a dificultăţilor mele interioare. Seara, mă culc, de obicei, cu idei negre. Când am norocul să dorm până ce o dungă cenuşie se vede la marginea perdelelor, semn că afară noaptea se subţiază, mă scol, însă, cu gândul că viaţa e singurul lucru cu adevărat important.
Ceea ce nu mă scuteşte să mă văd mai târziu aruncat din nou în impas. N-am cochetat niciodată cu ateismul. Fără Dumnezeu, prea multe ar trebui puse în cauză. O lume profană mi se pare o lume profanată. Dar asta nu mă ajută prea mult.”
Paradisul vs IAdul
"Dar orice "paradis" - dacă merită acest nume - e de o admirabilă simplitate (doar infernul e complicat). El nu e "perfectibil", fiindcă în paradis nu există nici progres, nici "mai bine", acestea fiind rezervate lumii imperfecte, de după copilărie."
(Mama)... Imaginea care-mi stăruie în memorie e a unei fiinţe de o ermetică obişnuinţă a discreţiei, ce transforma orice suferinţă în taină. Când nu lucra, stătea cu o mână în poală şi cu alta la bărbie, acoperindu-şi, cumva, simbolic, gura pungită, fără să se plângă niciodată de ceva. Tot ce se întâmpla era, în logica ei, hotărât de Dumnezeu. Nu lipsea în nici o duminică de la biserică şi respecta cu sfinţenie toate rânduielile creştineşti. Încât, probabil, găsea că nici revoltele, nici lamentaţiile n-aveau rost. Înainte de a se culca, bătea în fiecare seară o sută de mătănii, iar dacă tata, care citea în pat, ridica ochelarii de pe nas, pe la a cincizecea mătanie, zicându-i ironic (deşi era epitrop la biserica ortodoxă), "Lasă-l, tu, că s-o fi culcat şi el", îl certa, speriată că o asemenea blasfemie putea atrage vreo nenorocire asupra casei noastre. După ce-şi termina mătăniile, adormea mai împăcată, căci orice îndoială reprezenta pentru ea, probabil, un păcat.”
Omul religios, Moartea, Asceza si Ateismul.
“Probabil, multe din problemele mele actuale n-ar fi existat dacă eram, ca mama, un om religios. Pe ea, moartea n-a speriat-o niciodată. Era convinsă că, dincolo de moarte, curg apele limpezi ale Raiului, cu pietre strălucitoare în ele şi cu ierburi parfumate de-a lungul malurilor, ca la noi pe Seaca. Pentru mine, moartea este doar hotarul unde încetează să mai existe "mâine". Numai până acolo poţi să iubeşti, să visezi, să regreţi. Brusc, tot ce n-ai făcut va rămâne pentru totdeauna nefăcut.
Îmi dau seama că a contempla continuu "nimicul" care va ridiculiza, necruţător, toate ambiţiile şi vanităţile nu e deloc o probă de inteligenţă. Ar însemna să prelungim în absurd gestul acelui papă care dădea foc, seara, unor câlţi pentru a privi cum se duce viaţa. Important e să nu iroseşti "posibilul" înainte ca misterul hidos al morţii să te înghită şi pe tine. Ce rost are să-ţi aminteşti în faţa unui cer senin ce spune Eclesiastul, că totul e deşertăciune? Dar trebuie să consimt că liniştea cu care vorbeşte Marc Aureliu despre moarte mi se pare de neînţeles. Aproape inumană. De altfel, stoicii mi-au stârnit, mai degrabă, nedumeriri. De ce să ţii, oare, să dormi ca tânărul Marc Aureliu, plăpând şi bolnăvicios, pe pământul gol? Pentru mine, asceza nu e o virtute. Dumnezeu ne-a lăsat darurile vieţii ca să ne bucurăm de ele, nu ca să le dispreţuim. Asceza neagă viaţa. Şi poate nu greşesc văzând în disperare şi chiar în sinucidere, de fapt, dovezi de vitalitate. Eşti disperat că pierzi ceva ce iubeşti sau nu mai suporţi viaţa deoarece nu vrei s-o accepţi sub formă de terci insipid. O fi moartea muza filosofiei, dar "servilismul faţă de trup" nu-l pot socoti o ruşine. Am fost un hedonist, în felul meu. Orele în care mă trânteam pe nisipul fierbinte, la mare, ameţit de o indolenţă luminoasă, cumva "păgână", căci avea la bază un soi de misticism senzual, mă făceau fericit. Lipsa de sociabilitate nu m-a împiedicat să iubesc viaţa atât de mult încât nu-i pot înţelege pe cei care zic că nu le pasă de moarte. La mama am respectat capacitatea de a nu se văicări - pe care eu n-o am - şi credinţa profundă că tot ce i se întâmpla intra în ordinea divină. Ce altceva reprezenta, oare, pentru greci convingerea că Nemesis ţinea, în univers, balanţa dintre bine şi rău? Dacă aş reuşi şi eu să cred, ca mama, că totul e decis de o forţă care nu lasă nimic la întâmplare, mi-ar fi acum mult mai simplu. Aşa, sunt o jucărie a dificultăţilor mele interioare. Seara, mă culc, de obicei, cu idei negre. Când am norocul să dorm până ce o dungă cenuşie se vede la marginea perdelelor, semn că afară noaptea se subţiază, mă scol, însă, cu gândul că viaţa e singurul lucru cu adevărat important.
Ceea ce nu mă scuteşte să mă văd mai târziu aruncat din nou în impas. N-am cochetat niciodată cu ateismul. Fără Dumnezeu, prea multe ar trebui puse în cauză. O lume profană mi se pare o lume profanată. Dar asta nu mă ajută prea mult.”
Paradisul vs IAdul
"Dar orice "paradis" - dacă merită acest nume - e de o admirabilă simplitate (doar infernul e complicat). El nu e "perfectibil", fiindcă în paradis nu există nici progres, nici "mai bine", acestea fiind rezervate lumii imperfecte, de după copilărie."
Taieturi din ZAfon CArlos-Umbra vantului
“Curtatul e ca tangoul: absurd si pura infloritura.
Dumneata ai de dat piept cu enigma naturii: Femeia. Babel si Labirint.daca o lasi sa se mai gandeasca esti pierdut.Adu-ti aminte: inima fierbintesi mintea rece. Codul seducatorului.
Iubirea e ca un carnat.: exista muschiulet tras in mat si exista grasime.Fiecare element isi are locul si functia sa.
Banul e ca oricare alt virus. o data ce putrezeste sufletul gazdei o porneste in cautare de sange proaspat.
Stiti cum sunt copiii. In adancul inimii lor, Dumnezeu i-a umplut de bunatate, dar ei repeta ce aud acasa.
In tinerete, talentul si geniul, daca sunt lasate de izbelistese rasucesc si-l inghit pe cel ce le are.Trebuie canalizate.Sprijinite.”
Dumneata ai de dat piept cu enigma naturii: Femeia. Babel si Labirint.daca o lasi sa se mai gandeasca esti pierdut.Adu-ti aminte: inima fierbintesi mintea rece. Codul seducatorului.
Iubirea e ca un carnat.: exista muschiulet tras in mat si exista grasime.Fiecare element isi are locul si functia sa.
Banul e ca oricare alt virus. o data ce putrezeste sufletul gazdei o porneste in cautare de sange proaspat.
Stiti cum sunt copiii. In adancul inimii lor, Dumnezeu i-a umplut de bunatate, dar ei repeta ce aud acasa.
In tinerete, talentul si geniul, daca sunt lasate de izbelistese rasucesc si-l inghit pe cel ce le are.Trebuie canalizate.Sprijinite.”
Monday, March 8, 2010
Parinti
Motto: “un barbat cu cap, cu inima si cu suflet.Un om in stare sa asculte, sa calauzeasca si sa respecte un copil, si sa nu isi inabuse in el propriile lui defecte.Cineva pe care un fiu nu numai sa-l iubeasca fiindca ii este tata, ci sa-l admire pentru ca este cine este. Cineva cu care sa isi doreasca sa semene.” –Zafon “Umbra vantului”
Multi barbati si femei au naufragiat in postura de parinti.Corabiile lor nu erau facute pentru aceasta Mare responsabilitate. Fie erau prea mici si vantul le-a rupt in doua cat ai zice peste, fie materialul din care erau facute nu era rezistent si vasul s-a scufundat, fie capitanul a pierdut controlul corabiei.Multe motive.
A fii parinte inseamna cu mult mai mult decat alaptat, pensia alimentara sau cititul unei povesti seara.A fii parinte inseamna responsabilitate si sacrificiu. Esti responsabil de sufletul celui nascut. Iti sacrifici poftele si timpul.Nu libertatea!Copilul nu e o inchisoare.Copilul este o floare care are nevoie de razele parintilor ca sa poata sa creasca frumoasa si sanatoasa.
Omul trebuie sa fie pregatit sa fie tata sau mama...si cu sufletul si cu mintea si cu trupul. Mama si tata sunt primele fiinte cu care intra in contact un bebe. Lumea viitorului om mare va fi colorata in nuantele parintilor. Dorintele viitorului om mare isi vor avea radacinile in lipsurile sau in abundenta din familie.Comportamentul viitorului om mare va reflecta trasaturile unuia dintre parinti.
Eu am doua mame si doi tati. M-au invatat lucruri folositoare. Si au mai facut ceva. Au plantat in sufletul meu o planta. Admiratia. Pentru ca sunt cine sunt.Ei.Oameni in stare sa asculte, sa calauzeasca si sa respecte un copil.
De ziua voastra dragele mele mame...ingerul nostru mi-a suflat la ureche un secret. Vi-l spun si voua.
Va imbratisez si va iubesc mult.
La multi ani!
Copiii.
Intr-o zi cand Martie s-a intristat. De dorul ingerului.
Multi barbati si femei au naufragiat in postura de parinti.Corabiile lor nu erau facute pentru aceasta Mare responsabilitate. Fie erau prea mici si vantul le-a rupt in doua cat ai zice peste, fie materialul din care erau facute nu era rezistent si vasul s-a scufundat, fie capitanul a pierdut controlul corabiei.Multe motive.
A fii parinte inseamna cu mult mai mult decat alaptat, pensia alimentara sau cititul unei povesti seara.A fii parinte inseamna responsabilitate si sacrificiu. Esti responsabil de sufletul celui nascut. Iti sacrifici poftele si timpul.Nu libertatea!Copilul nu e o inchisoare.Copilul este o floare care are nevoie de razele parintilor ca sa poata sa creasca frumoasa si sanatoasa.
Omul trebuie sa fie pregatit sa fie tata sau mama...si cu sufletul si cu mintea si cu trupul. Mama si tata sunt primele fiinte cu care intra in contact un bebe. Lumea viitorului om mare va fi colorata in nuantele parintilor. Dorintele viitorului om mare isi vor avea radacinile in lipsurile sau in abundenta din familie.Comportamentul viitorului om mare va reflecta trasaturile unuia dintre parinti.
Eu am doua mame si doi tati. M-au invatat lucruri folositoare. Si au mai facut ceva. Au plantat in sufletul meu o planta. Admiratia. Pentru ca sunt cine sunt.Ei.Oameni in stare sa asculte, sa calauzeasca si sa respecte un copil.
De ziua voastra dragele mele mame...ingerul nostru mi-a suflat la ureche un secret. Vi-l spun si voua.
Va imbratisez si va iubesc mult.
La multi ani!
Copiii.
Intr-o zi cand Martie s-a intristat. De dorul ingerului.
Sunday, March 7, 2010
Scrisoarea 40
Saptamana fusese obositoare. De dimineata pana seara statea pe camp sau in biroul lui. Avea de organizat mitingul pentru ziua Femeii. Era un perfectionist. Totul trebuia sa fie in ordine. Fiecare detaliu.. Il admira
Fata ii aranja lucrurile aruncate din graba pe pat,pe jos, pe scaun. Facea curat si statea pe langa mama Tone ca sa invete sa gateasca. Pe el incerca sa il ajute cu orice putea. Il incuraja si il asculta. Era pentru prima oara cand facea asa ceva pentru un baiat. Iubirea te schimba.
Avea emotii. Figurile lui acrobatice ii taiau respiratia. Talentul vorbea iar ea ii intelegea glasul. Il aprecia.
La finalul showului ii dadu o sarutare si ii murmura printre buze te iubesc si abia astept sa ajung acasa. Sarutul o electriza…Il iubea. Cu toata fiinta ei.
-Iubita felicitari! Ai luat brevetul de nevasta de pilot. Din buzunar scoase o tablita: “Cele 10 porunci pentru sotii”
Rasete, imbratisari. Se incolacise in jurul lui si se lasa dusa de valuri. De suflete si trupuri tremurande.
Leoaica iubire....isi apara puii.Pe ei. Dar nu avea nicio putere in fata mortii…
Sagetii de neputinta ii strapungeau inima….animalul era ranit..dar cu ultimele forte..o lua pe fata si incerca sa o salveze.
Isi aprinse o tigara si din fumul ei scrise o alta scrisoare.
Motto: Aviatia
Da senzatia
Si te-nvata sa iubesti FEMEIA
Daniels,
Putini sunt oamenii care ajung sa isi descopere talentul si sa il exploreze cu pasiune. In viata mea am cunosc cativa oameni binecuvantati de catre Creator cu aceasta cunoastere. In vinele unora curge harul aviatiei, in altii cel al scrisului, al jocului scenic, al limbilor straine…
Harul aviatiei il face pe om sa incalzeasca lumea asemeni soarelui. Razele lui ii mangaie pe cei din jur sau ii arde. Depinde de consistenta si compozitia pielii.
Femeia din spatele unui pilot duce tot greul, de aceea ea trebuie sa fie puternica,independenta, curajoasa si descurcareata.Iubirea ei nu trebuie sa ceara carbuni pentru a-si mentine focul aprins.Carbunii aruncati din avion pana jos ajung pulbere. Sotia de pilot trebuie aleasa cu grija pentru ca nu multe vor intelege si vor rezista stilului de viata dus de catre un aviator. Si vor incepe sa carcoteasca.Si vor aparea nemultumirile, reprosurile, certurile.
In multe nopti de vara trupul femeii de pilot va sta neimbratisat. In multe momente grele mana femeii de pilot nu va fi tinuta de mana barbatului pilot. In multe zile sufletul sotiei de pilot va trebui sa se lupte cu diavolii fricii si cu cei ai ispitelor. In multe clipe va trebui sa se descurce singura.
Aviatia nu este o meserie. Este un stil de viata. Ea este insasi viata. Fara zbor, fara sa vada cerul si norii pufosi omul-pilot se ofileste. Fara aerul de la inaltime pilotul se va sufoca. Incearca sa-l separi pe pilot de zbor si vei asista la o moarte lenta si dureroasa. Si cel care declara ca iubeste nu vrea sa il imbolnaveasca sau sa-l omoare pe cel iubit,nu?
Daniels saruturile mele zbor spre tine.
A ta Orchis Noir.
Lacrimile fetei nu o ascultau. Curgeau siroaie. Foaia era murdara. Se uita la brevet. Nu-i mai folosea la nimic. Aparatul de zbor pe care fusese brevetata se pierduse printre ingeri. Se sufoca.
cromoterapia
"ZODIA BERBECULUI are ca şi culoare corespondentă culoarea roşu aprins, o culoare a focului, a marilor pasiuni, a luptei, a curajului şi a actiunii. Ea este o culoare ce indică setea de viaţă şi voinţa de a obţine victoria în toate situaţiile. Despre această culoare se spune că întăreşte puterea voinţei şi măreşte curajul.
ZODIA TAURULUI are ca şi culoare corespondentă culoarea verde, în nuanţa specifică primăverii, o culoare a mulţumirii, a concilierii şi a acceptării. Această culoare aduce liniştea, relaxează şi facilitează deconectarea nervoasă.
ZODIA GEMENILOR are ca şi culoare corespondentă culoarea bleu, o culoare a creativităţii, a deschiderii mentale şi a spontaneităţii. În cromoterapie această culoare este folosită pentru a amplifica inspiraţiile artistice şi mentale benefice şi armonioase.
ZODIA RACULUI are ca şi culoare corespondentă culoarea argintiu sau culoarea albă, ambele indicând receptivitatea, sensibilitatea şi rafinamentul care apar, de altfel, ca elemente definitorii pentru nativii rac. Culoarea alb indică aspiraţia spre puritate.
ZODIA LEULUI are ca şi culoare corespondentă culoarea galben aprins sau chiar auriul, în corespondenţă cu Soarele, care este patronul acestei zodii. Culoarea galben este o culoare a aspiraţiilor înalte, a umorului rafinat, a tendinţelor de autorealizare şi autodepăşire constantă. Această culoare măreşte bucuria şi puterea de concentrare.
ZODIA FECIOAREI are ca şi culoare corespondentă culoarea albastru închis, care indică fidelitatea, echilibrul, stabilitatea. De asemenea, această culoare indică profunzimea în concentrare şi analiza.
ZODIA BALANŢEI are ca şi culori corespondente culoarea albastru deschis şi culoarea roz. Rozul este o culoare a optimismului şi a bucuriei de a trăi, indicând sociabilitate şi putere de adaptare.
ZODIA SCORPIONULUI are ca şi culori corespondente culoarea roşie şi culoarea neagră. Ambele culori caracterizează foarte bine natura zodiei, indicând erosul şi moartea. Totuşi, culoarea roşie ce apare în zodia scorpionului este roşu vişiniu, iar nuanţa pură a roşului vişiniu indică puterea de transformare rapidă şi forţa de transfigurare.
ZODIA SĂGETĂTORULUI are ca şi culori corespondente culoarea purpuriu şi culoarea turcoaz. Culoarea turcoaz este euforică şi liniştitoare, iar culoarea purpurie este o culoare ce contribuie la depăşirea complexelor de inferioritate.
ZODIA CAPRICORNULUI are ca şi culoare corespondentă culoarea verde închis. Această culoare indică stabilitatea, individualismul, liniştea, tendinţa spre singurătate.
ZODIA VĂRSĂTORULUI are ca şi culoare corespondentă culoarea indigo, o culoare a intuiţiilor superioare, a dragostei de adevăr şi a inteligenţei practice. Preferinţa spontană pentru culoarea indigo arată revolta împotriva banalităţii şi a obişnuitului.
Pentru ZODIA PEŞTILOR culoarea corespondentă este violet, o culoare a detaşării, a intuiţiilor spirituale, a inocenţei. De asemenea, această culoare indică tendinţa către înglobare şi expansiune.|"
de Bartha Zoltan
ZODIA TAURULUI are ca şi culoare corespondentă culoarea verde, în nuanţa specifică primăverii, o culoare a mulţumirii, a concilierii şi a acceptării. Această culoare aduce liniştea, relaxează şi facilitează deconectarea nervoasă.
ZODIA GEMENILOR are ca şi culoare corespondentă culoarea bleu, o culoare a creativităţii, a deschiderii mentale şi a spontaneităţii. În cromoterapie această culoare este folosită pentru a amplifica inspiraţiile artistice şi mentale benefice şi armonioase.
ZODIA RACULUI are ca şi culoare corespondentă culoarea argintiu sau culoarea albă, ambele indicând receptivitatea, sensibilitatea şi rafinamentul care apar, de altfel, ca elemente definitorii pentru nativii rac. Culoarea alb indică aspiraţia spre puritate.
ZODIA LEULUI are ca şi culoare corespondentă culoarea galben aprins sau chiar auriul, în corespondenţă cu Soarele, care este patronul acestei zodii. Culoarea galben este o culoare a aspiraţiilor înalte, a umorului rafinat, a tendinţelor de autorealizare şi autodepăşire constantă. Această culoare măreşte bucuria şi puterea de concentrare.
ZODIA FECIOAREI are ca şi culoare corespondentă culoarea albastru închis, care indică fidelitatea, echilibrul, stabilitatea. De asemenea, această culoare indică profunzimea în concentrare şi analiza.
ZODIA BALANŢEI are ca şi culori corespondente culoarea albastru deschis şi culoarea roz. Rozul este o culoare a optimismului şi a bucuriei de a trăi, indicând sociabilitate şi putere de adaptare.
ZODIA SCORPIONULUI are ca şi culori corespondente culoarea roşie şi culoarea neagră. Ambele culori caracterizează foarte bine natura zodiei, indicând erosul şi moartea. Totuşi, culoarea roşie ce apare în zodia scorpionului este roşu vişiniu, iar nuanţa pură a roşului vişiniu indică puterea de transformare rapidă şi forţa de transfigurare.
ZODIA SĂGETĂTORULUI are ca şi culori corespondente culoarea purpuriu şi culoarea turcoaz. Culoarea turcoaz este euforică şi liniştitoare, iar culoarea purpurie este o culoare ce contribuie la depăşirea complexelor de inferioritate.
ZODIA CAPRICORNULUI are ca şi culoare corespondentă culoarea verde închis. Această culoare indică stabilitatea, individualismul, liniştea, tendinţa spre singurătate.
ZODIA VĂRSĂTORULUI are ca şi culoare corespondentă culoarea indigo, o culoare a intuiţiilor superioare, a dragostei de adevăr şi a inteligenţei practice. Preferinţa spontană pentru culoarea indigo arată revolta împotriva banalităţii şi a obişnuitului.
Pentru ZODIA PEŞTILOR culoarea corespondentă este violet, o culoare a detaşării, a intuiţiilor spirituale, a inocenţei. De asemenea, această culoare indică tendinţa către înglobare şi expansiune.|"
de Bartha Zoltan
Subscribe to:
Posts (Atom)
Posts
