Scrisoarea 8

Din nou acel tiuit in urechi. Ii crestea sau scadea tensiunea. Nu stia si nici nu o interesa.
Tot ce isi dorea in seara aia rece era sa simta caldura unei imbratisari sincere.

Patul era plin de carti si perne multicolore. Viata ei fusese un penel de aceea adora culorile vii. Avusese de toate, pe unele i le-a dat viata pe altele si le-a ales ea. Nu regreta nimic. Nu e timp pentru regrete pentru ca „what is done it cannot be undone„.

Citeste intotdeauna cate doua carti. De ce? Pentru ca altfel s-ar plictisi.
Acum nu mai avea chef de nicio carte. Se uita la lumanarea care ardea pe biroul ei
lua hartia si scrise:

Daniels

Omul incearca sa inteleaga,sa gaseasca motive, vinovati….

De multe ori arma ratiunii este indreptata catre o tinta falsa. Si gloantele intrebarilor se pierd in van. Nu gasesc tinta pentru ca ea nu are forma si nici culoare. Tintasul doar stie ca e acolo. O simte dar nu o poate ochi. Desi are ochi nu o vede, pentru ca tinta despre care vorbesc nu poate fi vazuta cu ochii ratiunii.

Si exact ca tinta de mai sus sunt si alte lucruri pentru care arsenalul folosit de ratiune nu este folositor.

Cateodata unele lucruri au nevoie de acceptare nu de intelegere pentru ca focul din inima sa se linisteasca si sa nu arda tot.

Se pare ca, in viata, omului nu ii sta bine doar calator,el trebuie sa fie si detectiv. Are de gasit si interpretat semnele pe care Destinul le lasa in trecutul lui. Numai asa poate intrezari cararea ce a fost creata special pentru el.

Dar tu deja stii asta, nu?
Of, intotdeauna stiai dinainte ce ma pregateam sa iti spun.

Te pup
Orchis Noir