Despre femei si barbati

in conceptia personajului Fermin din cartea Umbra vantului, scrisa de Carlos Zafon.

“-Adevarul e ca nu prea ma pricep la femei.
-De priceput nu se pricepe nimeni , nici Freud, nici ele insele, insa asta e ca electricitatea, nu-i nevoie sa te pricepi cum functioneaza ca sa iti frigi degetele.

Pe nesimtite, sotii Fortuny lasara anii sa treaca, inabusindu-si inimile si sufletele, pana in clipa cand, de atata tacere, uitara cuvintele care le-ar fi putut exprima adevaratele sentimente si se preschimbara in niste straini ce locuiau sub acelsi acoperis, unul dintre multele acoperisuri ale orasului infinit

Ceea ce se intampla e ca barbatul, intorcandu-ne la Freud si exprimandu-ne metaforic, se incalzeste ca un bec: se incinge cat ai zice peste si se raceste la loc pe data.. Muierea, insa, iar asta e stiinta pura, se incalzeste ca un fier de calcat. Incetul cu incetul, la foc mic, ca o tocana buna.Dar, ce-i drept e drept, cand s-a prins a se incalzi, nimeni nu o mai poate opri. Ca furnalele inalte din Viscaya.

Sunt mocofani care cred ca, daca ii pun mana pe cur unei femei si ea nu protesteza, o au deja la degetul mic. Incepatori. Inima unei muieri e un labirint de subtilitati care sfideaza mintea necioplita a barbatului mincinos. Daca vrei sa posezi cu adevarat o femeie, trebuie sagandesti ca ea, iar primul lucru sa-i castigi sufletul.Restul, dulcele invelis molcut care te face sa-ti pierzi mintile si virturtea, vine pe deasupra.’