Scrisoarea 3

Orasul era acoperit de fulgi reci. Luminile erau difuze, iar oamenii se impiedicau in propria neputinta. Imaginile din iad ii facusera ochii cioburi. Si ciobul in carne provoaca sange. Era ranit. Dar soldatul nu isi paraseste niciodata campul de lupta. Armele lui sunt principiile, iar locul in care isi poarta bataliile: propria viata. Se vedea distrus, dar asta e complexul omului frumos. La suflet.

O silueta neagra isi aprinse tigara. Doua suflete se plimbau agale, dar ceilalti vedeau doar unul. Ei intotdeauna vad eronat, inteleg pe dos si cred in himere. Eu cred in iubire. Intr-o iubire care nu este hranita de bani, de statut social ,de sex, de complezenta, de vorbe frumoase ejaculate din gatlej si nu din inima.

Silueta neagra se opri intr-o benzinarie. Comanda un expresso si o apa plata. Din geanta scoase o foaie. Foaia devenise intr-un timp scurt prietena ei, care ii asculta cu interes gandurile:

Daniels,

Nu imi place iarna. Imi ataca libertatea si imi ingheata mainile si nasul.

Cineva ma intreba de ce vorbesc cu un distrus care nu are nimic de oferit. Tu ce parere ai, Daniels? Ce ar trebui sa iti ofere un om ?Eu nu stiu sa raspund la intrebarea asta pentru ca oamenii nu sunt sosete. Daca sunt confortabile, albastre cu dungi gri le iau. Nu sunt nici masini. Sunt folositoare atata vreme cat ma duc de la destinatia A la B.

Comunicarea si prieteniile se leaga atata vreme cat exista principii, valori morale pe care se sprijina toata constructia verbala si relationala. Fara un suport stabil totul se duce pe apa sambetei. intr-o secunda. Se fac bagaje, se arunca injurii, se plange, se trantesc usi, se ameninta. Iti amintesti de scena cu paharul de sampanie din Alfie?Relatiile pot fi la fel de fragile precum un pahar de cristal... Cristalul desi material pretios, cioburile de cristal nu valoreaza nimic...iti provoaca doar scurgere de sange daca te incapatanezi sa calci descult pe ele.

Altcineva ma intreba cum pot crede intr-un Dumnezeu care accepta toate suferintele de pe pamant si se razbuna pe oameni. I-am spus ca nu vedem acelasi Dumnezeu desi e Unul pentru toti. Dumnezeul meu imi este prieten. Iar prietenul nu poate impiedica ceea ce e dat sa fie. Prietenul vine daca il chemi, dar este necesar sa vorbiti aceasi limba, altfel nu va intelegeti.Prietenul iti cunoaste problemele, bucuriile, trairile, dezamagirile doar daca i le comunici direct sau indirect, nu conteaza modalitatea de comunicare pentru ca un prieten adevarat intelege printre randuri.

Mi-am adus aminte de vorbele parintelui Arsenie Boca.

„Dă-ţi osteneala să suferi cu răbdare lipsurile şi slăbiciunile altora, oricare ar fi ele, pentru că şi tu ai multe din acestea pe care trebuie să le sufere alţii. Că Dumnezeu a rânduit astfel, ca să ne învăţăm a ne purta sarcina unii altora - căci fiecare are sarcina sa - nimeni nu-i fără lipsuri, nimeni nu-şi este îndestulător sieşi, nimeni nu-i atât de înţelept să se poată îndruma singur, dar se cade să ne suferim, să ne mângâiem şi să ne ajutăm, să ne învăţăm şi să ne îndrumăm unii pe alţii.”

In lumea mea,Daniels,prietenii, dupa cum bine stii, nu plang singuri si toate pe care le am le impartasesc cu ei.

PS: un prieten se pregateste sa vina la tine in Cer. Iti voi trimite prin el un „te iubesc" scris pe o petala de orhidee

Orchis noir