Scrisoarea 5

Intro: scrisoarea de mai jos este rezultatul observarii Bolii.imaginea de mai sus ne arata Sanatatea.

Batranul, desi simtea in fiecare celula durere canceroasa, cand o zari pe fata blonda cu ochii de un albastru clar zambi. In ochii ei vedea Cerul catre care se indrepta iar caldura din inima ei micutza, iubirea Tatalui. Fata ii stranse usor mana rece si ii spuse:

-Saru’mana nasule.
-Scumpa mea sa nu imi dai drumul la mana. Frumusetea ta imi da putere.

Cuvintele ei i se inecase in gat. Gatul ii era plin de lacrimi. Ar fi vrut sa ia toata suferinta lui si a lumii. Macar sa sufere ea tot decat sa-i mai vada si pe altii in chinuri.

Ochii ei erau limpeziti de lacrimi si culoarea lor iti patrundea in suflet colorandu-l.
Plansul ei avea lacrimi invizibile. Si lacrimile purtau iubirea apusa prea devreme, prietenii de care se despartise prea devreme, copilul dus prea devreme, batrana dusa prea devreme, bunicul dus prea devreme. Totul se duse prea devreme. Acest prea devreme ii scrijelise inima. Era blestemul ei. Dar nu ii era frica.Simtea protectia tuturor sufletelor pentru care aprindea cate o lumanare si se ruga.

Ursitoarele, la nastere au numit-o Xena. Nu o facuse printesa ci razboinica.Printesele sunt doar in povesti iar lumea nu e o poveste.

Pentru el, intalnirea cu ea fusese magica. In ochii ei albastrii isi vedea universul in care dorea sa traiasca pentru totdeauna. Il vedea pentru ca desi erau doua enitati separate, dorintele si nevoile ii unea pentru totdeauna. Se potriveau.

Cat timp mintea ei zbura, tigara se fuma singura. Scrumul cazuse pe hartia alba din fata ei trezind-o din visare. Albul foii i se paru strident si fals, aducea a perfectiune iar perfectiunea ca si printesele sunt doar in povesti. Scoase pixul negru din geanta si murdari foaia cu scrisul ei imperfect.

Daniels,

Iubirea sincera, veritabila este singura care infrumuseteaza cel mai urat om.Nu fardurile, nu gletul cu care se vopsesc femeile pe fata, nu hainele care le ascund imperfectiunile trupului, nu talangile de la gat si nici piulitele de pe degete.

Omul care iubeste din toata inima si a carui iubire ii este impartasita nu are nevoie de cuvinte de incurajare si nici de confirmari. Iubirea pe care i-o poarta singurei fiinte care conteaza in Univers ii este de ajuns pentru ca chipul din oglinda sa fie frumos iar viata toata o primavara.

Dar ce se intampla cand oglinda se sparge datorita urateniei chipului care priveste in ea, cand viata e o iarna geroasa iar mangaierile de altadata poarta chipul reprosurilor?

Iubirea are cancer de nepotrivire.Cancerul nu se vindeca. Cancerul omoara suflete.

Si replicile din filmul ei preferat ii suna in minte:

-ton mari est mort!
-oui, il est. mais pas pour moi.

Cu dor,
Orchis Noir