Scrisoarea 6

-Nasule supa e foarte gustoasa. Iti dau cateva linguri?
-Fetita mea cand o sa ma fac bine, o sa mananc de toate.
Te voi ruga pe tine sa imi pregatesti mancarea.

O taietura ascutita ii sfarteca corpul. Cum putea sa se uite in ochii lui si sa ii spuna ca nu va mai manca vreodata? Nu zise nimic.Tacea.
Singurul care se hranea cu pofta in acea camaruta era cancerul. Ii supsese batranului toata energia si ii topise carnea.

Orchis avea sufletul plin. Loviturile provocate de gandurile nerabdatoare sa vada culoarea foii o determina sa se apuce de scris.


Daniels,

Oamenii nu sunt atei. Ateismul nu exista. Exista credinta. Oamenii cred. Au nevoie sa creada. E singurul lucru pe care il fac cu pasiune.

Batranul crede cu toata taria ca se va vindeca. Credea ca se inselase atunci cand, pentru cateva momente de luciditate isi constientizase sfarsitul.

Femeia, desi ii vedea pe toti plangandu-l si chemandu-l nu credea in moartea omului care se juca cu avioanele pe cer si cu care se lua la misto ori de cate ori prindea ocazia.

Barbatul, desi simtea in inima golul provocat de pierderea iubirii femeii, credea ca poate intelesese el gresit totul.

Fata , desi nu il mai vedea pe baiatul ei, credea in prezenta lui.

Copilul, desi vede fetele triste ale parintilor in venele carora nu mai curge iubire,ci indiferenta crede ca in familia lui mami si tati se iubesc.

Cred in vindecare, cred in sansa, cred in rasaritul soarelui, cred in lumina care strapunge intunericul,cred in mana protectoare, cred in principii, cred in Soarta, cred in iubire, cred in inviere, cred in Rai, cred in Iad, cred in vise,cred ca politica este o curva, cred in flacara violet, cred in vampiri,cred in iubire, cred in valori, cred ca maine va fi mai bine, cred...Cine? Ei. Oamenii.

dar..

Ultimele cuvinte nu se mai vad, o picatura sarata le-a acoperit...dar putem asculta melodia care patrunde aerul din incapere.