Cartea asta are de toate.E o infuzie de ganduri si trairi. Multe, multe dialoguri si monologuri. O citesc greu, desi mi-a fost recomandata ca fiind o carte-expresso.
"Meseria asta feroce, care iti cere sa te lupti tot timpul, sa convingi si iar sa te lupti? Meseria asta in care nimic nu e definitiv castigat si care,desi merg pe cinzeci de ani imi da impresia ca sunt tot studentul acela buimac,dependent de cafeina,care repeta fara incetare” sunt presat de timp, sunt presat de timp” oricui sta sa-l asculte si care isi prinde urechile prezentand un al nu stiu catelea proiect in fata unui al nu stiu catelea juriu, singura diferenta fiind ca sabia lui Damocles a capatat un altfel de tais odata cu trecerea anilor.
O gramada de tipi vor incerca sa iti ghiceasca forma sanilor si curba fundului si va fi o lupta in toata regula, dar pantecul, pantecul pastreaza-l pentru ce-l pe care-l vei iubi.
-despre ce sa mai vorbim daca nu despre dragoste si despre placere?Despre facturi? Despre vreme?
Ce rost aveau toate noptile astea albe? Viata asta traita in proportie de 1% ? Casnicia asta subreda?Amorteala asta care-i cuprindea cateodata ceafa?Nevoia asta de a inalta ziduri?
-Va simtiti bine?
-Da, sunt doar obosit.
Oboseala asta era o scuza tare buna.De cati ani nu se folosea de ea, tragandu-o strategic peste ceea ce ridurile sale adansi tainuiau. Acest scut atat de respectabil si atat de comod. Ce-i drept oboseala e o chestie sic, un fel de marturie a unei cariere stralucite.E chiar magulitoare. Ca o medalie stralucitoare prinsa pe un piept sub care bate o inima descumpanita.
Vreti sa va spun unde stau? Stau printre amintirile mele....O lume care nu mai exista de multa vreme.."
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
No comments:
Post a Comment