scrisoarea 20

Telefonul suna. Era semnalul. Era chemata. Un suflet avea nevoie de ea. Cineva ii spusese sa se indeparteze de durere, de lucruri triste. Asta nu o sa faca niciodata. Pe carnea ei, nu se putea citi nici lasitate si nici egoism. Oricat de greu ii era intotdeauna raspundea la orice strigat de ajutor. La orice ora, in orice zi.Candva au fost doi ca ea. Un El si o Ea, pentru care cuvantul "nu pot" nu era nascut. Acum orizontul ii desparte. El e in albastru ea pe maro-ul pamantului.

Vazu ochii batranei si stomacul i se stranse. Inima fetei plangea, dar nici o lacrima nu se vedea. In momente grele nu se vaita, se gasesc solutii. O lua in brate pe femeia obosita si secata de durere.

-Nasica draga Te iubesc mult. Greutatea te ingenucheaza.Am venit sa apuc si eu de un maner. Impreuna e mai usor de dus.

Lacrimile femeii ii brazdau fata. Stia ca fata din fata ei ii cunostea suferinta, si mai stia ca lacrimile, atat al ei cat si ale fetei nu erau pentru ele, ci pentru cei pe care ii iubea.

-Saru’mana nasule. Afara e asa frig ca mi s-a inrosit nasul. Uite parca seman cu renul lui Mos Craciun.

Batranul zambi, desi pana si asta ii provoca dureri infioratoare.

Fata se apleca si ii saruta mana. Era singurul loc unde putea suporta vreo atingere.

-Fata mea esti asa de frumoasa de parca ai fi o printesa.
-Hai mei nasule. ma rusinez.

Zambetul inflori pe ambele chipuri.

Fata privi spre bratara de inimi de la mana ei. Il chema pe cel plecat din lumea asta sa-i dea putere. El stia intotdeauna ce sa ii spuna, cand sa ii spuna si cum sa ii spuna.

Amintirile o invadau.

-Iubitule bunica e in spital. Nu e bine.
-Vin sa te iau cat de repede pot si mergem impreuna. Gandeste-te ca te iau in brate pana atunci.
-Bine. Te sarut.

-Iubita. Am vorbit cu mama. Unchiul…
-Sofeaza cu grija. Mergem impreuna. Te astept.

Gandurile ii mancau linistea. Trebuia sa le dea o preocupare ca sa o lasa in pace.
Lua foaia.



Daniels,

Unii oameni proiecteaza in celalalt, in cadrul unei relatii, idealul de barbat sau de femeie la care viseaza. Proiectia asta il ucide pe celalalt, il sufoca, ii sterge individualitatea, il face o umbra.

Omul este imbracat de catre celalalt cu niste haine care il incomodeaza, nu ii vin, nu i se potrivesc, nu ii plac. Fie sunt lalai sau stramte,fie sunt haine de rege sau de gangster, fie in maini trebuie sa poarte manusi de box fie mingi de jonglerie.

Sufletul celuilalt se umple de frustrare si de neincredere pentru ca simte ca vesmintele pe care le purta el (ea) la inceputul relatiei sunt inlocuite. El devine din om Cuier. Iar iubirea o fata Morgana. Adevarul este inlocuit cu Minciuna iar Autenticitatea cu Falsitatea.

cei doi oameni vor fi despartiti de proiectie.

Intr-o relatie, il iubesti pe celalalt asa cum este el, cu bune si rele, cu calitati si defecte, cu tabieturile pe care le are, cu familia din care provine, cu pasiunile care ii umplu sufletul de implinire, cu TOTUL. Cuplul se sedimenteaza pe dragostea dintre doi oameni nu dintre un om si "potentialul din om".

Pe omul pe care il iubesti Nu il schimbi. Mai mult, cel care accepta schimbarea de dragul iubirii si-a semnat condamnarea la nefericire.Va incerca, in fiecare zi sa fie modelul, idealul catre care tinde celalalt, pierzandu-se pe sine definitiv.

Un cuplu guvernat de proiectii si potential nu rezista. Fundatia nu e solida. E formata din caramizi ireale, iar cladirea cand va intra in realitate se va prabusi.

Daniels,

Casa noastra este construita din beton armat si este localizata la mine in inima.
Moartea trupului tau nu a dus la prabusirea cladirii. Dar noi stiam asta.

Te sarut,
Cu dor

Orchis noir