Scrisoarea 41

-Iubita sunt intr-un bar. Te sarut.
-Multumesc mult iubi pentru mesaj. Distractie placuta. Pupic.

Seara se bateau cu pernele si radeau. O gadila si o rasfata.

In ochii lui fata zari Implinirea. Impacarea cu sine.
In ochii ei el zari Implinirea.Impacarea cu sine.

-Iubita de ce nu ma terorizezi cu mesajele cum fac fetele. De ce nu ma intrebi cu cine sunt, unde sunt, ce fac, cat stau, ce vorbesc, cu cine vorbesc. Tu doar ma intrebi daca am ajuns cu bine.

Fata zambea.

-Pentru ca nu vad niciun sens sa iti adresez intrebari idioate. Pentru ca nu sunt detectiv si pentru ca daca simti tu sa imi spui imi spui tu fara sa te bombardez eu cu mesaje.

Se azvarlea si se pierdea in bratele lui.

Amintirile ii sagetau inima. O durere ascutita zbiera din ea. Tipatul asurzitor se revarsa pe foaie.

Daniels,

Serviciul, familia, iubita, iubitul, vecinul, fratele, sora, purcelul, catelul, laptopul, vremea, marimea penisului, dimensiunea burtii si a barbiei, inaltimea,soarta,latimea palmei si lungimea piciorului sau a nasului, culoarea parului, societatea, banii, iubirea, ura, lipsa sau prezenta credintei, kilogramele, diavolul sau nebunia sunt motivele invocate de oameni pentru absenta impacarii cu sine.

Oamenii. Se arata altfel decat sunt pentru ca se vor altfel decat sunt. Daca sunt buni se vor ai dracu’, daca sunt scunzi se viseaza inalti, daca sunt casatoriti vor sa fie celibatari, daca au parul cret si-l intind cu placa, daca sufera vor sa nu-i mai doara, daca fac sex vor sa faca dragoste,daca mananca ciuperci au pofta de carne de fapt.Vesnic nemultumiti si vesnic in fuga. Dupa ce? Dupa toate dorintele lor. Dupa toate alea pe care nu le au.

In lumea mea Daniels, oamenii traiesc fie ca niste prizonieri ai trecutului fie ca niste zombii ai viitorului. Nu exista prezent. Decat in gramatica. Asa ca oamenii vietuiesc cu “cine eram eu odata” sau “ ce as fi fost eu daca”. Pentru ca prezentul sa traiasca este nevoie de prezenta impacarii cu sine.

Cu dor,
Orchis Noir.