Scrisoarea 43

mango tree

El era absorbit de empatia care emana de ea, de caldura cu care ii inconjura pe cei apropiati.Ii placea tacerea ei si bunul simt.Ea era absorbita de el. Se pierdea in el. Era a lui. Cu totul. Cu ganduri, cu inima, cu trupul, cu timpul. Si desi o avea, nu il sufoca. Iubirea lor era asemeni unui fulg de nea. Nu rece, ci usoara si delicata..Si cand pielea lor se atingea, iubirea se topea in ei. Nu se pierdea, ci apa ei uda trupurile uscate de dor.

Il asculta. Seara obisnuiau sa vorbeasca.Ore in sir.Chiar sa vorbeasca. Unul cu celalalt.

Cu o zi inainte de accident. O lua in brate. Ii mangaie parul balai. Ii mirosea pielea gatului. Apoi o saruta.

-Iubita, te rog sa ai grija de mama.
-Iubi, dar...vom avea amandoi grija ...si de mama si de tata..doar vom sta cu ei...

El tacea...si ochii ii erau tristi. Despartirea ii ingreuna pleoapele. O lua in brate si incerca sa doarma.

Intr-o zi de vara.

Tata vazuse masina albastra strabatand campul auriu. Ardeleanu si fi-miu, isi zise.

-Tata Tzone, vrem sa plecam la mare nu ne dai si noua niste bani. Aveau bani, dar asa il tachinau.

Tata scoase hartiile din portofel si ii dadu lu’fi-su.

-Bei tata daca ma duceam la Cluj, primeam si eu bani nu doar Ardeleanu.

Tata ii dadu si Ardeleanului bani. Avea ce-i drept doi fii si un Ardelean. Care tot fiu ii era. Nu degeaba fata il striga Tata Tzone.

Randurile de mai sus sunt franturi de amintiri. Doar astea mai raman dupa o moarte. Amintirile...

Daniels,

In lumea mea...sunt din ce in ce mai multi oameni care cred cu tarie ca toate li se cuvin. Implora atentie, daruri, flori, bani, vizite la domiciliu. Au pretentii de la ceilalti . Cu ei sunt multumiti. Ei is perfecti.

Comportamentul celorlalti trebuie sa respecte tiparul din capul lor. Altfel, isi iau jucariile si fie pleaca, fie fac scandal. De multe ori racnesc si incep sa scoata din sacul lor toate nelegiuirile pe care le-au facut ceilalti. Nu uita niciodata nimic.

Acesti oameni apeleaza la prefacatorie pentru a pastra aparentele. Nu sunt in stare sa ii accepte pe oameni asa cum sunt. Ii accepta doar pe aceia de la care pot sa suga. Atentie, daruri, bani, flori, vizite la domiciliu si de la care primesc tot felul de foloase. Oamenilor astora le place cel mai mult sa primeasca. Dau si ei, dar doar sa pastreze aparentele.

Daniels, o persoana draga mi-a spus ca de la oameni ar trebui sa pastram doar lucrurile frumoase. Sa nu ne aducem in suflet mizerii. Avea dreptate.

Ma uit in mine. O rana si multe flori.

Cu dor,
Orchis Noir.