de August Strindberg
regie Liviu Lucaci
scenografie Ştefan Caragiu
costume Dumitriţa Luncă
muzică Delia Nartea
sound design Mihnea Chelaru
Duminica seara, 11 aprilie 2010, la Teatrul de Comedie am vazut (o piesa de) teatru. Pentru a descrie aceasta piesa, ma voi folosi de formele simplificate ale pronumelui demonstrativ: cel, cea, cei, cele. Cel mai slab joc actoricesc, cea mai neatractiva viziune regizorala, cele mai neinspirate costume, cele mai deranjante tonuri ale vocii, cei mai decenti spectatori.Nu au plecat de la piesa! Chiciul de pe scena a fost salvat de decor.
Nu va recomand aceasta piesa decat daca doriti sa vedeti si sa auziti cum se joaca teatru, intr-un mod exagerat, grosolan. Si nu e vorba de satira. Protagonistii chiar au luat lucrurile in serios. Si poate ca si o parte din public.
De multe ori, in timpul piesei am avut impresia ca ma uit la Vacanta Mare. Acelasi gust amar cauzat de glumele rasuflate si neinsiprate. Doar ca nu ma uitam nici la TV si nici nu se “impunea” rasul. Replicile erau “date” de catre actori sintetic. Nu se traia deloc personajul. Nu se simtea nimic. Doar se juca. Mesajele se pierdeau in sala, rusinate de lipsa de talent.
regie Liviu Lucaci
scenografie Ştefan Caragiu
costume Dumitriţa Luncă
muzică Delia Nartea
sound design Mihnea Chelaru
Duminica seara, 11 aprilie 2010, la Teatrul de Comedie am vazut (o piesa de) teatru. Pentru a descrie aceasta piesa, ma voi folosi de formele simplificate ale pronumelui demonstrativ: cel, cea, cei, cele. Cel mai slab joc actoricesc, cea mai neatractiva viziune regizorala, cele mai neinspirate costume, cele mai deranjante tonuri ale vocii, cei mai decenti spectatori.Nu au plecat de la piesa! Chiciul de pe scena a fost salvat de decor.
Nu va recomand aceasta piesa decat daca doriti sa vedeti si sa auziti cum se joaca teatru, intr-un mod exagerat, grosolan. Si nu e vorba de satira. Protagonistii chiar au luat lucrurile in serios. Si poate ca si o parte din public.
De multe ori, in timpul piesei am avut impresia ca ma uit la Vacanta Mare. Acelasi gust amar cauzat de glumele rasuflate si neinsiprate. Doar ca nu ma uitam nici la TV si nici nu se “impunea” rasul. Replicile erau “date” de catre actori sintetic. Nu se traia deloc personajul. Nu se simtea nimic. Doar se juca. Mesajele se pierdeau in sala, rusinate de lipsa de talent.
Posts
No comments:
Post a Comment