Scrisoarea 45

-Hai sa le cumparam ceva. Oprim?
-Dap.
-Nu esti in apele tale?
-Da..mami...nu stiu...mi-a dat un sentiment ciudat la telefon...
-Vrei sa intorc?
-Nu...o sa am fata cam acra dar....stii ca eu nu ma pot ascunde....
-Nu-i nimic iubita...stiu despre ce e vorba...dai un semn cand simti ca nu mai poti sta. Si mergem.Bine?
-Dap. Pup?
-Pup tu ca eu tre sa fiu atent aici.

A parcat masina.
Se dezbraca si ii dadu fetei hanoracul lui.Ii saruta gatul.

-Vin imediat.Intra tu si gandeste-te ce sa le luam pana vin eu.

Arata ca un brad de Craciun. Radea de el.

-Cafea fara zahar si pain au chocolat. Tigarile sunt in buzunarul drept de la pantaloni.
Au fumat, am baut cafeaua.

-Vin imediat.Acum gandeste-te si tu.

-Inghetata cu sos de fructe de padure pentru tine si ciocolata neagra cu menta pentru mine.

-Pitico imi citesti gandurile.
-tu vorbesti!

-Vine vara hai sa le luam o piscina daia de curte. Ce zici?
-E perfect.Cumnatica sigur isi doreste.Aia e prea mica iubi. Uite am gasit eu asta. Ce parere ai?
-Asta dap. Iti place si tie si mie. Gata. O luam.
-Stai asa. Uite asta e la fel dar are alt pret. Stai sa vorbim cu cineva de pe aici sa vedem ce zice.
-Buna ziua, am avea nevoie de ajutorul dumneavostra, sunt sigura ca ne ...varianta...avem incredere in ...va multumim.Sarumana
-mei iubita dar ce debit aveai...la vrajeala nota 10.
Radeau

Lacrimile se materializau. Ii lua degetele fetei si impreuna dansau pe foaie.

Daniels,

Am un cantar cu talerele la acelasi nivel. Talerele balantei mele iubesc echilibrul. Egalitatea. Se respecta unul pe altul. Unul cantareste emotia, celalalt ratiunea. Imaginea lor reflecta lumea construita de cea care tine cantarul ridicat spre Cer.

In Lumea ei se perinda multa lume, dar langa ea nu rezista decat cei asemanatori ei. Nu pentru ca nu si-ar dori prezenta lor, ci pentru ca ei nu se simt in largul lor. Ati auzit de rau de mare? Rau de emotii. Multi sufera de boala asta. Sau de frica de inec? De pierderea capului de atata iubire. Si pe boala asta o intalnim la destui oameni.

Daca viata este amara si acra nu e oare nevoie de ceva dulce? Daca Pamantul e inundat de apa nu are el nevoie de razele Soarelui pentru a se usca? Soarele nu se naste oare din apusul lunii? Si lumina diminetii din intunericul noptii?Ghiocelul atat de delicat si firav nu rasare el de sub zapada stiind ca la finalul drumului rece va intalni caldura?

Iubirea veritabila nu iti lasa pe buze miere? De ce sa vorbesti despre otzet daca gustul e dulce? Doar pentru auditoriu? Nu.

Daca exista posibilitatea ca viata sa iti aduca necazuri si griji provocandu-te la lupta supravietuirii nu trebuie oare ca langa tine si cu tine sa traiasca un om cu care sa infrunti viata? Si daca l-ai gasit dar el a murit de ce sa negi intalnirea? Mai mult, daca iubirea celui de langa tine te-a urcat pe norii unde stau Zeii, cum o poti trata ca pe un lucru banal?

Nu asta-i echilibrul? O mana care o spala pe alta, un om care matura si unul care tine forasul. Unul care murdareste si altul care curata. Unul care stinge lumina si unul care o aprinde. Unul care loveste si altul care bandajeaza. Nu oameni diferiti ci asemanatori dar total diferiti prin insasi asemanarea lor.

Daca un cititor se opreste in cuvinte si nu intra in ele sa le caute fondul si radacinile ce poate sa faca scriitorul?Sa scrie. Sa tot scrie.

Eu nu sunt scriitoare ci doar o fata care redacteaza pe o rana o poveste de dragoste prea scurta si prea frumoasa ca sa poata sa vietuiasca pe Pamant si sa se pateze cu mizerie.O astfel de poveste fie traieste intre paginile romanelor, fie in cimitire, fie ingropate in suflet.Eu am fost norocoasa pentru ca am trait intr-o poveste. Si povestea noastra nu a murit, ci traieste pe Cerul pe care el desena inima iar eu o umpleam cu saruturi.Acum inima a luat forma unei stele. Noaptea avioanele par stele. Povestea noastra tinand cont de finalul ei pamantesc s-a eternizat.

Scriitura asta nu e a voastra ci a mea si a lui. Glasul ei nu poate fi ascultat de toata lumea. Ci doar de aceia care aud cantecul emotiilor, danseaza iubire si viseaza. Si asta nu-i nici bine nici rau. Ci doara asa este. La fel cum e zapada alba si nu verde.

La fel cum Orchis ramane Noir.
si a ta
Daniels.