"Clara rostea aceste cuvinte cu o duritate ce parea faurita ani intregi de taina si de umbra.M-am pierdut in privirea ei de portelan, ochi fara lacrimi si inselaciuni,ascultand-o cum vorbea despre lucruri pe care atunci nu le intelegeam.
-Mama nu e singura, e cu Dumnezeu.Si cu noi, cu toate ca nu o putem vedea.
-Dar Dumnezeu de ce o vrea?
-Nu stiu.Daca intr-o zi o sa il vedem o sa il intrebam"
Zafon, Umbra vantului
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
No comments:
Post a Comment