Zborul

Loli impacheta bucatica de foaie si o puse in cartea din geanta. Se uita la Personaj. Asa comunica cu el. Prin priviri. Nici el nu stia de unde venea foaia, dar simtea ca mesajul le era adresat. Era ciudat. Cine sa le scrie? Si de ce? In plus, ei nu existau decat de cateva ore. Sau poate ca altcineva stia deja de ei dinainte de a exista ei, impreuna. Isi sarutau inimile cu ochii.

Se uitau in spate. Amandoi. Deodata. Sincronicitate nefortata, nechemata, ci naturala.Vedeau in zare inmormantarea trecutului. Priveau in fata.Amandoi. Deodata. Sincroni...ati inteles. Sunteti curiosi, nu? Sa continuam. In fata vedeau botezul viitorului. Ei erau nasii. Petrecerea se termina repede. Chiar daca asta e o poveste, sarbatoarea nu a tinut trei zile si trei nopti, ci s-a incheiat la orele diminetii. Au pornit cu inima plina de veselie si cu buzele insiropate de propriul gust pe drum. Drumul era serpuit, plin de obstacole, animale salbatice si capcane. Societatea si regulile ei. S-au uitat unul in altul si au gasit solutia. S-au imbratisat si si-au pecetuit pe buze secretul libertatii. Stiau cum sa parcurga drumul fara sa se raneasca sau sa se piarda unul de altul. Imbratisarea le facu aripile functionale. Zburau. Se jucau in aer, se mangaiau, radeau. Loli se incolaci in jurul lui. Ii strangea barbatia. Il dezbraca si il sorbi. Picatura cu picatura. Ca sa simta gustul.

Il bau, dar ii era foame.Foamea le opri zborul. Aterizau fortat. Se aflau intr-un restaurant.

-Buna ziua, am dori ....dialogul dintre ei si chelner este neinteresant, de aceea nu are sens sa il mai scriu.

Loli isi indrepta privirea spre piciorul mesei. O alta foaie,un alt mesaj spuse Gandul.

“Voia omeneasca nu innoada legaturile sufletesti. Voia omeneasca doar poate sa le recunoasca. Citeste cu atentie. Ultima litera din sinonimul intentiei este de fapt prima litera a actiunii.....”