Thursday, March 25, 2010
Cer Personajul
Nu are nici inceput, nici sfarsit. El doar exista. Si ziua si noaptea si vara si iarna si acum si peste 10 ani. Bebelusii vad marea de albastru de deasupra lor ,dar nu au nicio idee ca tot azuriul ala oamenii l-au numit Cer. Si cerului ii pasa de asta? Nu. Bebelusilor le pasa de asta? Nu.
Cerul ignora lumea si exista.Voi existati? Voi traiti? Traiti atat cat va permite ceilalti....Ei stabilesc regulile si barierele.Si va credeti liberi? Liberi sa va alegeti stapanii.Corect.
Privindu-l ma umplu de culoarea lui, de nemarginire, de libertate..
Acestea erau vorbele din capul lui Loli cand se gandea la el...la cel din ea, la cel ce existase inainte de a il cunoaste.
Demult, tare demult, plictisita de toti masculii fara culoare si forma se retragea pe canapea si incepea sa vorbeasca cu el. Cu personajul principal din cartile de amor pe care le citea. Era unul singur.Piesele erau formate din mai multe povesti. Puzzle-ul se intregise.Era perfect. Da.Loli a noastra este o idealista si putin dusa cu capul daca vorbeste cu un personaj. Asta gandeati, nu? Va ignor.
Pe atunci, Loli era convinsa ca in viata asta, el nu are cum sa existe. Acceptase aceasta realitate si continua sa citeasca si sa se intalneasca cu el....seara de seara. Avea nevoie de el pentru a se curata de tristetea societatii in care traia. Avea nevoie de el pentru a zambi din inima, pentru a trai. Niciodata nu si-l imaginase in carne si oase. Nu se gandise la culoarea ochilor, la forma buzelor. Ii conturase in imaginatie doar trasaturile morale, gesturile si vorbele. Nu si trupul. Poate pentru ca spiritualul cantarea in inima ei mai mult decat materialul. E o chestiune de nuanta.
Intr-o clipire de ochi, intr-o dimineata personajul din poveste prinse viata langa ea. Soarele le mangaia duios chipurile. In zare trecutul zamislea viitorul. Nasterea fu fatala. Trecutul muri la nastere. Despre prezent ce sa va spun. El traia in imbratisarea dintre Lori si Personajul ei.
Silueta Personajului ii placea. Mult. O atragea. O electriza. O ardea. Pasiune ar spune unii. Eu va zic ca e mai mult de atat si voi trebuie sa ma credeti pentru ca eu sunt scriitorul. Acum cititi. Cu atentie.
In cateva cuvinte, Personajul era asa cum trebuia sa fie. Nu stabilise nimeni granitele lui trebuie ci inima lui Loli: “E asa cum trebuie”,”E povestea”. Retineti asta cu povestea.
Se uita mai atent si zari ceva in bratele lui. Tinea strans toate fanteziile pe care Loli si le inchipuise citindu-l.....
Il cunoscuse si il sorbise. Cerul exista in continuare. Pe ei nu ii ignora, ci ii binecuvanta cu nemarginire si libertate.
Se apleca si ridica ghemotocul de hartie ce zacea la picioarele ei. Si desi vantul batea cu putere in acea zi, foaia se incapatana sa ramana langa ea. Era mesagerul.Gandul vorbi: Vezi ce scrie. Deschide ochii mintii. Citeste.
Se pare ca o convingere ramane infipta pana in momentul in care ...se apleaca cineva si o scoate din pamant..si..
Foaia fusese rupta intentionat. Asta nu e decat o bucata. Vor urma si altele. Deschide ochii mintii. Citeste. Din nou Gandul.
Se pare ca o convingere ramane infipta pana in momentul in care ...se apleaca cineva si o scoate din pamant..si..
Foaia fusese rupta intentionat. Asta nu e decat o bucata. Vor urma si altele. Deschide ochii mintii. Citeste. Din nou Gandul.
Unde incepe cerul? Unde se termina? Cat de mare e?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
No comments:
Post a Comment