Destinul destinului

"Iubito, am imbratisat destine paralele.

Pe al nostru l-am lasat in strada, tremurand de frig. Camasa ta barbateasca, pantalonii mei de pijama, neras, duhnind a intrebari clocite si neterminare. Sta in mijlocul strazii, incapabil sa traverseze, ca un batran cu mintea inca tanara pe care l-a parasit vlaga.

Destinul nostru, iubito, a ramas in mijlocul strazii. Un copil pe care noi nu-l mai tinem de mana, caruia nu-i mai ciupim obrajii dolofani, pe care nu-l mai rasfatam cu orele tarzii in prezenta celor mari.

Un singur amanunt ne-a scapat: acolo, in mijlocul strazii, abandonat, al nimanui, prea ingrozit ca sa se poata sustrage, ar putea sa incurce circulatia in asa hal incat alte destine sa ajunga in aceeasi situatie generand un ambuteiaj oribil.

Ar fi fost de datoria noastra sa-l omoram, iubito, inainte sa imbratisam in sila destine paralele. Din spirit civic, din respect fata de traficul si destinele altora, din consideratie pentru noi insine si pentru ceea ce ne-a facut candva sa radem la aceleasi glume.
.....................................................

Recomandare: daca intalniti pe strada destine abandonate, incapabile de a se misca, faceti un efort si ajutati-le sa traverseze. Eventual, incercati sa le plasati langa vreun cos de gunoi. Nu le priviti in ochi si nu va lasati prada vreunui sentimentalism ieftin. Gestul dumneavoastra sa ramana un simplu act de igiena urbana.

Va multumim."

Tudor Chirila

What's Eating Gilbert Grape? 1993

Regia: Lasse Hallstrom
Cu:Leonardo DiCaprio , Johnny Depp, Juliette Lewis

Un film-simbol ce se prezinta publicului ca un documentar. Coloana sonora este aproape inexistenta.
Filmul incepe cu prezentarea personajului principal-Gilbert. Un tanar ce se pierde pe sine pentru ceilalti. El este “de toate” pentru familie. Personalitatea lui pare stearsa de grijile ce-l inconjoara din toate partile. Se preconizeaza un colaps emotional. Dar, fix la momentul potrivit, iubirea ii va intinde o mana de ajutor.Si nu il va salva doar pe el, ci pe intreaga familie.
Leonardo Dicaprio face un rol memorabil. Excelenta interpretarea.
Tristetea si blazarea lui Gilbert si sentimentul de vinovatie si neputinta al mamei parca imi crestau carnea.
Noroc cu scena de final. Atunci a rasarit Soarele.

Principii

"Principiile si legile universal valabile:


1. Raportul cauza-efect ("dupa fapta si rasplata!")


2. Atractia ("cine se aseamana se aduna")


3. Echilibrul ("remediul nenorocirii este echilibrul sufletesc")


4. Transformarea (" nimic nu se pierde prin moarte, totul se transforma si evolueaza")


5. Eliberarea ("cautati Adevarul si el va va face liberi!")"

MIRIAM W.-Savyon Liebrecht

traducerea: Ada Maria Ichim
regia: Radu Afrim
scenografia: Iuliana Vilsan
Florentina Nastase (Mirele), Oxana Moravec (Miri),
Clara Flores (Marta), Ada Simionica (Carola),
Andi Vasluianu (Simon), Ioan Coman (Avram),
George Angelescu (Beniamin)
Teatru TOMA CARAGIU, Ploiesti


Mi-au trebuit zile bune ca sa imi revin emotional dupa ce am vizionat aceasta piesa. Pana in prezent nu am mai vazut asa ceva. Felicitari tuturor! Tot ansamblul-decor, costume, muzica, jocul actorilor, replicile, miscarea scenica patrund in sufletul spectatorului rascolindu-l. Cred, cu tarie ca fiecare om se regaseste si isi traieste propria drama pe scena alaturi de dublura lor-actorul. Din aceasta perspectiva piesa este grea, dureroasa. Psihanalizeaza spectatorul, scotandu-i demonii si ranile la suprafata. Persoana se pierde si ramane doar sinele.Chiar vorbeam cu una dintre actritele care au jucat in piesa ca mi-am simtit sufletul ca o manusa intoarsa pe dos.
Miriam W aduce pe scena emotiile nascute dintr-o experienta dureroasa. Personajele astea joaca. Emotii. Carola le arunca cu furie in oala negarii in timp ce sora sa, Marta se lasa posedata, inabusita de ele.
Personajele conturate atat de bine de actori sunt demne de mila.Te uiti la ele, te vezi pe tine, cel ascuns, cel din prezent, cel din trecut si lacrimezi. Si iti vine sa urli-Accepta.Zbata-te.Iesi de sub controlul lor (al emotiilor), dar gura ti se inclesteaza.Si taci.Si te afunzi in scaun. Ceilalti sunt doar oglinzi. Pe tine trebuie sa te certi.Pe tine spectatorule, omule.
La finalul piesei ramai cu intrebarea: traumele te lasa sa traiesti?
Bea un pahar de whiski sau vodca inainte si du-te vineri, 7 Mai, la Teatrul din Ploiesti sa vezi piesa asta. Incepe de la ora 18:30.