MIRIAM W.-Savyon Liebrecht

traducerea: Ada Maria Ichim
regia: Radu Afrim
scenografia: Iuliana Vilsan
Florentina Nastase (Mirele), Oxana Moravec (Miri),
Clara Flores (Marta), Ada Simionica (Carola),
Andi Vasluianu (Simon), Ioan Coman (Avram),
George Angelescu (Beniamin)
Teatru TOMA CARAGIU, Ploiesti


Mi-au trebuit zile bune ca sa imi revin emotional dupa ce am vizionat aceasta piesa. Pana in prezent nu am mai vazut asa ceva. Felicitari tuturor! Tot ansamblul-decor, costume, muzica, jocul actorilor, replicile, miscarea scenica patrund in sufletul spectatorului rascolindu-l. Cred, cu tarie ca fiecare om se regaseste si isi traieste propria drama pe scena alaturi de dublura lor-actorul. Din aceasta perspectiva piesa este grea, dureroasa. Psihanalizeaza spectatorul, scotandu-i demonii si ranile la suprafata. Persoana se pierde si ramane doar sinele.Chiar vorbeam cu una dintre actritele care au jucat in piesa ca mi-am simtit sufletul ca o manusa intoarsa pe dos.
Miriam W aduce pe scena emotiile nascute dintr-o experienta dureroasa. Personajele astea joaca. Emotii. Carola le arunca cu furie in oala negarii in timp ce sora sa, Marta se lasa posedata, inabusita de ele.
Personajele conturate atat de bine de actori sunt demne de mila.Te uiti la ele, te vezi pe tine, cel ascuns, cel din prezent, cel din trecut si lacrimezi. Si iti vine sa urli-Accepta.Zbata-te.Iesi de sub controlul lor (al emotiilor), dar gura ti se inclesteaza.Si taci.Si te afunzi in scaun. Ceilalti sunt doar oglinzi. Pe tine trebuie sa te certi.Pe tine spectatorule, omule.
La finalul piesei ramai cu intrebarea: traumele te lasa sa traiesti?
Bea un pahar de whiski sau vodca inainte si du-te vineri, 7 Mai, la Teatrul din Ploiesti sa vezi piesa asta. Incepe de la ora 18:30.

Teatru Ecvestru

Am vazut duminica, 2 mai primul spectacol de teatru ecvestru din Romania.
O initiativa curajoasa pe care eu una, iubitoare de teatru si cai am apreciat-o foarte mult.

Finalul showului parca m-a aruncat in perioada in care ma duceam dupa antrenamentele de la gimnastica pe stadion cu colegele sa vedem si noi meciurile de fotbal. Aceleasi aplauze entuziaste, confetii, zambete si tipete de bucurie.

La multi ani Laura!
Multumiri din suflet Danei pentru invitatii.
Felicitari Cristian!

Domnişoara Iulia

de August Strindberg

regie Liviu Lucaci
scenografie Ştefan Caragiu
costume Dumitriţa Luncă
muzică Delia Nartea
sound design Mihnea Chelaru

Duminica seara, 11 aprilie 2010, la Teatrul de Comedie am vazut (o piesa de) teatru. Pentru a descrie aceasta piesa, ma voi folosi de formele simplificate ale pronumelui demonstrativ: cel, cea, cei, cele. Cel mai slab joc actoricesc, cea mai neatractiva viziune regizorala, cele mai neinspirate costume, cele mai deranjante tonuri ale vocii, cei mai decenti spectatori.Nu au plecat de la piesa! Chiciul de pe scena a fost salvat de decor.

Nu va recomand aceasta piesa decat daca doriti sa vedeti si sa auziti cum se joaca teatru, intr-un mod exagerat, grosolan. Si nu e vorba de satira. Protagonistii chiar au luat lucrurile in serios. Si poate ca si o parte din public.

De multe ori, in timpul piesei am avut impresia ca ma uit la Vacanta Mare. Acelasi gust amar cauzat de glumele rasuflate si neinsiprate. Doar ca nu ma uitam nici la TV si nici nu se “impunea” rasul. Replicile erau “date” de catre actori sintetic. Nu se traia deloc personajul. Nu se simtea nimic. Doar se juca. Mesajele se pierdeau in sala, rusinate de lipsa de talent.

Şi caii se împuşcă, nu-i aşa ?

M.C, Gloria si Robert


dupa Horace Mccoy


Regia: Chris Simion

Scenografia: Adina Mastalier
Coregrafia: Carmen Cotofana

Producator: Laptaria Enache

Sponsor: REXONA


cu:
• M.C. – MAIA MORGENSTERN
• Gloria – Antoaneta Cojocaru
• Robert – Tudor Aaron Istodor
• Actrita – Ela Ionescu
• Joe – Adrian Anghel / George Corodeanu
• Gravida – Ioana de Hillerin / Irina Duta
• Sotul gravidei – Mihai Marinescu
• Prietena marinarului – Carmen Lopazan / Cristina Casian
• Marinarul – Gabriel Fatu

A fost pentru prima oara cand am vazut o piesa de teatru la Laptaria lui Enache. O sa ma mai duc.
La inceputul piesei spectatorul se afla pe un ring de dans inconjurat de niste oameni frustrati de propriile vise. Finalul il arunca pe spectator intr-o gradina zoologica unde animalele sunt devorate de propria lor mizerie. Caii sunt impuscati.

O piesa despre animalizarea omului pentru Nimic,despre fuga omului pentru nimic, despre “vanarea de vant” cum zice Psalsmistul. Personajele sunt oameni ale caror vise sunt prea sus si nu au cum sa le atinga. Si incearca sa le cumpere cu bani. Dar nici pe aia nu ii au. Si uite asa se inscriu la un concurs de dans.

Aseara, cine arunca un ochi in Laptarie in timpul piesei vedea niste sardine care radeau cand nu era cazul si niste actori exceptionali. Felicitari actorilor si intregii echipe! Pentru o parte din public.....grimase, greata si indignare.

In fata jocului actoricesc al Maiei Morgenstern am ramas speechless...

Replicile Gloriei sunt sfasietoare. As vrea sa imi explice si mie spectatorii care au raspuns pozitiv solicitarii M.C-ului de a arunca cu struguri in perechea de indragostiti ce au in minte? Nimicul? Da. Sa fie in ton cu metafora piesei. Jenant dragilor!


Piesa m-a intristat groaznic....e dureroasa de reala. Dar trebuie vazuta.

Se joaca in Laptarie. Mai multe info accesand linkul http://www.daya.ro/index.php?focus=piese&id=18

Supermarket- Teatrul Arca (La Scena)

Primul musical independent din Romania
Scenariul si regia: Theo Herghelegiu

Compozitia muzicala: Eduard JighirgiuCu: Andreea Duta, Adriana Dragut, Mihaela Popa, Raluca Botez, Dana Voicu, Ionut Burlan, Eduard Jighirgiu Karl Baker, Matei Chioariu

Corul: Cristina Moldoveanu, Nicolae Predica, Oleg Apostol, Ioana Ciorata
La pian: Tiberiu Chiranus


A fost prima oara dupa atatea luni in care am acceptat invitatia de a vedea o piesa de teatru. Flori ma inclin.

Mi-am deschis sufletul si am lasat replicile sa patrunda. O piesa de teatru se vede cu ochii sufletului si se aude prin minte. Supermarket iti vinde parodia, rasul-ul ca ultima solutie intr-o lume decazuta. Am ras cu inima plangand. Replicile mi-au scormonit sufletul iar actorii au jucat extraordinar de bine, reusind sa obtina rasete in sala si lacrimi in unele suflete. Eu auzeam lacrimile a doua suflete.

Teoria spune ca o parodie bine jucata produce rasete si aplauze.

Personajul MAŞA din Cehov interpretat de Dana Voicu este rascolitor. Dana a avut o prestatie fulminanta. Monologul ei iti strapunge inima.Pe a mea a taiat-o in bucati.Mai mult decat atat, fiecare replica smulgea cate o piesa vestimentara din mine, pana cand am ramas goala.

Eram si eu o ratacita in supermarket la fel ca si ea.

La inceput, povestea parea o adaptare moderna a lui Alice in Tara Minunilor. Pe parcurs mi-am amintit de piesa joi.megaJOY a lui Afrim.

Ps: In fata mea se afla un personaj din lumea mondena ce nu avea ce cauta acolo.Cove Love era o piesa ratacita. Puzzle-ul care are nevoie de tine e in alta parte.