Scrisoarea 49

Ganduri nespuse, planuri nefinalizate, aripi frante, vise spulberate, inimi ciopartite, lacrimi inghitite, infuziunii de amaraciune si vinovatie, iubiri interzise, prietenii destramate, amorteala absoluta si soc canceros. Acestea erau cuvintele ce se citeau pe fetele celor care se stransesera in acele nopti lungi si reci de vara pentru a-si plange impreuna durerea. Durerea pierderii unui om iubit.

El, in suflet ii privea pe toti. Gandurile se inecau in el sau se loveau de zidul plangerii. Cine stie?

Un suflet de mama incerca sa tina cu dintii trupul de femeie ca sa nu se prabuseasca.

Mai incolo, un suflet de tata incerca ..ce zic eu aici, nu incerca nimic...era intors in sine si se lasa ars de propriile lacrimi. O lua in brate pe fata si ii spuse:

-Fata mea , nu am putut sa ti-l salvez.... omul-tata pilot vazuse prea multe, dar nimic in comparatie cu imaginea care i se lipise pe retina in acea seara.Imagine ce ii bantuia ochii.

Mai incolo, un tata, o mama si fiul ramas se sprijineau si se imbratisau in durere.

-Moarte furioasa, priveste aceasta familie. Stau impreuna, uniti. Trupurile lor formeaza un zid de compasiune.

Fata....voia sa fie luata in brate ca un copil. Se simtea coplesita.Nu stia ce sa faca, cum sa faca.Ce sa zica, cum sa zica. Nu mai stia nimic. Nimicul...si absolutul.

O femeie cu voce calda si suflet mare si stralucitor ca un Soare se apropie de ea si o lua in brate.
-Miru..nu mai putu sa scoata nici un sunet..


Daniels,

Omul o data cu pierderea unei fiinte dragi... se pierde si pe sine.Acest lucru se intampla doar la moartea unei fiinte dragi.De ce? Pentru ca moartea este ireversibila. Pentru ca moartea este finalul. THE END ca in filme... orice altceva se poate repara, inlocui, recastiga, insanatosi.

Durerea pe care o resimte Omul in fata mortii il omoara. Semnul acestei morti este doliul. Negru si Alb.Non-culori.Non-viata. Traditia ortodoxa stabileste o durata a purtarii doliului, insa timpul pentru suferinta si pentru iubire nu exista. La inceput,suferinta cucereste toate madulare, gandurile, carnea...Omul este coplesit si paralizat de intensitatea si forta acestui sentiment. Cosmetizarea se sterge, mastile se dezintegreaza, hainele sociale cad ...omul ramane dezbracat. Atunci poti sa vezi omul asa cum este el. Atunci vezi adevarul din om. Atunci il cunosti realmente pe Om. Este singurul moment de sinceritate. In aceasta faza, omul nu poate manca, sufera de insomnii..plange in continuu..si are nevoie acuta de cineva care sa aiba grija de el. Are nevoie sa nu se simta singur. Nu trebuie contrazis pentru ca in sine nu palpaie decat o flacara mica de incredere si energie. Omul are nevoie sa fie ascultat, hranit, imbratisat, mangaiat si indrumat. Nu poate sa ia singur decizii. Durerea sufleteasca se propaga si in trupul de carne si astfel omul se plange de dureri de cap, de oase, de masele, de membre, de rinichi...

Treptat, durerea se retrage si ii elibereaza omului carnea. ...si gura. Omul va incepe sa simta foamea..si setea..va putea sa stea singur mai mult timp fara sa faca atacuri de panica...insa, gandurile ataca fulgerator...regretele ii inteapa mintea...realitatea si ireversibilitatea ii otravesc linistea omului. Apar intrebarile si introspectia...In aceasta etapa omul se departeaza de viata sociala pentru a se putea intari si renaste. Energia lui scade...omul se taraie. E obosit. Paralizia durerii este inlocuita cu singuratatea. Noaptea isi doreste sa viseze chipul celui iubit...primeste in schimb cosmaruri. Tanjeste dupa caldura sufleteasca...sau dupa niste brate care sa ii cuprinda trupul ...Se imbata cu credinta ca la un moment dat cineva ii va spune ca s-a trezit din cosmar si ca viata lui va fi ca inainte. In fiecare seara il gasim pe om beat crita de aceasta idee.

In ce-a de-a treia etapa….durerea se retrage toata in inima. Omul poate sa manace, poate sa doarma. Reuseste si sa zambeasca de cateva ori, incepe sa socializeze cate un pic, insa durerea din inima il sufoca. Acum durerea e de nesuportat. Omul incepe sa se roage, sa citeasca,sa isi inece gandurile si suferinta in ceva. Practic, omul se chinuie sa vietuiasca si sa se recladeasca.Atacul dureri asupra inimii provoaca lacrimi amare si taioase. Lumea din jur ajuta durerea. Este aliatul ei. Ochii omului in aceasta etapa vede tot ce a pierdut. Mama care nu mai are fiu. Baiatul care nu mai are frate.Bunica care nu mai are nepot. Tanarul care nu mai are camarad. Fata care nu mai are prieten si iubit. Baiatul care nu mai are tata. Femeia care nu mai are sot. Fina care nu mai are nas.

In ultima etapa omul se naste. Cu alte valori, alte principii, alta viziune, alte proiecte, alte dorinte, alte asteptari.Doliul exterior se retrage in suflet. Sufletul este imbracat in negru si alb. In intuneric si lumina. Incepe lupta cu sinele, lupta dintre bine si rau. Castigatorul poate fi vazut de oricine. Cel care a suferit o trauma se recunoaste dupa cuvintele si gesturile pe care le naste. De Rautate sau de Bunatate.Aici noul om alege pe cine sa sustina si sa slujeasca. Lumina sau Intunericul.

Daniels, am intalnit deunazi o fata cu sufletul intunecat. Din gura ei ieseau vapai negre si urate. Ea si ceilalti care o inconjurau cereau intelegere. Nu i-am putut oferi acelei biete fapturi decat mila pentru ca a lasat suferinta sa ii boteasca sufletul. Am ramas cateva secunde cu ea.Doar noi doua. Era o tanara cu chip frumos dar uratenia de pe limba ii ciopartise chipul. Saraca, mi-am zis. Si am plecat. Aveam lacrimi in ochi si o rana deschisa. Am pus in Cd-Player Dinu Olarasu si le-am scris celorlalti un pa din stele.


Daniels,

Noua ne place Soarele si Lumina Lunii.

Te sarut,
Orchis Noir

Scrisoarea 47

Motto: “There's an opposite to déjà vu. They call it jamais vu. It's when you meet the same people or visit places, again and again, but each time is the first. Everybody is always a stranger. Nothing is ever familiar.” Palahniuk Chuck
cateodata mi-as dori sa pot sa fiu invizibila cand vreau eu....asta e un soi de egoism...
.
aseara voiam sa privesc oamenii, dar glasurile si intrebarile ma hartuiau..ma bruiau
cand am sosit...aterizasem intr-un film...stiam tema, cunosteam si personajele dar....chipurile erau mai transparente.., pierdusem replicile...si incercam sa adun scenele ca sa inteleg sentimentul si mesajul pe care filmul dorea sa mi-l transmita:

-zambete pe chipuri udate de lacrimi.
-goliciune sufleteasca plina de bautura lui Bacchus.
-fericire inhibata.
-tensiune mocnita
-tinerete ce se sufoca de atata make-up
-suflet inchis in singuratate si neintelegere.
si eu scaldata in ganduri.

Am privit coltul unde ardea o candela...si parca ii auzeam vocea.....trecutul sorbi din prezent.

" stiu ca si tu ai facut la fel...dar simt nevoia sa impartasesc cu tine asta....comunicarea e cea mai importanta...( probabil ca zambetul inflorise pe chip in timp ce gandeam asta).. stateam si ma uitam asa la ei...oameni atat de diferiti...dar totusi legati de ceva..ii iubesc...sunt prietenii mei si ii accept asa cum sunt..iti dai seama ca sufletul le este colorat si cu nuante inchise nu doar galben, rosu, bleu...dar asta-i omul. imperfect."

filmul s-a incheiat in ritmul unei melodii. Versurile imi aminteau de cuvintele scrise intr-o carte.... Oxigenul imi intrase in plamani.Era noapte si eu respiram aerul diminetii, uitandu-ma la luna. Si-n mine si pe cerul negru vedeam un cerc rotund si multe stele.

Daniles, pe unde zbori acum?

Am luat o stea,cea mai firava, am modelat-o si am scris:

Daniels,

Te-ai simtit vreodata strain si de-al casei deopotriva? Este un sentiment straniu, pe care il experimentez des de cand ai plecat. Nu e vorba de singuratate, ci ..nu imi mai gasesc locul...nu mai cred in vise ...ci incerc sa transform visele in realitate. Realitatea de pe foaie sau cea care incape intr-o clipa. Nu asa imi recomandai? Crede in visul tau si universul te va ajuta sa ti-l implinesti, daca cel de sus va aproba visul. “Indrazneste”.

Si de fapt ce-i realitatea? O succesiune din ce vezi, auzi, simti.

Nu tanjesc dupa case, mese, fotolii. Asta-i natura moarta........Am murit si eu si nu mai vreau moarte. Intr-o zi viata m-a nascut. Nu sunt nascuta din dragoste, ci din durere. Am fost abandonata pana in momentul in care un om m-a luat in brate si mi-a dat o jucarie si o prajitura. Cartea si scrisul.

cu dor,
Orchis Noir

Scrisoarea 47

Cancerul era satul. Acum ragaia si privea triumfator. Devorase toata carnea lasand un morman de oase. Fata se uita la boala. Nu o palmui ci o privea fix in ochi cu mult curaj. Statea dreapta. Dispretul ii colora cuvintele.

Ai mancat tot dar de suflet nu te-ai putut atinge lighioana putacioasa.Razele lui te-au ars si stralucirea lui te-a orbit.Ti-am vazut suferinta cand ai incercat sa te atingi si de sufletul cu ochi albastrii.Iti este rau acum. Te vad.Bunatatea din nashul meu te-a otravit. Tu vei muri in curand.Nu el. El se inalta la ceruri. Acolo va zboara intr-un avion colorat. Ingerul meu il asteapta.

Cancerul se rusinase de mustrarea ei.

Batranul isi saruta cu privirea femeia si isi dadu ultima suflare.

Fata o imbratisa pe nasha ei si ii saruta mainile vlaguite.

Prapastia se deschidea din nou.Vapai de durere tasneau din hau. Flacarile o cautau. Le era dor de pielea si inima ei.

Isi ridica ochii spre cer. Vedea perscarusi.

- Rezista. Am venit la tine. Te vom lua in zbor. Flacarile din hau nu te vor atinge..Te vom acoperi noi. Gandurile unui suflet care te iubeste asa cum il iubesti si tu ne-au creat. El nu poate sa fie langa tine acum...desi ar vrea.

Fata isi ridica mainile si se lasa purtata de pasarile albe. In zbor simti atingerea ..si parfumul lui.Sarutarile lui ii mangaie trupul obosit. Fluturii dansau in jurul ei...zborul si gandurile celor doi ii crease...si pe ei...

Trase cu pofta din tigara privind scena din ea si scrise:


Daniels,

In lumea asta omul este inlantuit....de boala, de cutume, de norme sociale, de reguli, de principii, de toata creatia omeneasca.

Iubirea nu e creata de om, de aceea ea nu poate fi controlata, subjugata,inlantuita, explicata. Iubirea elibereaza si vindeca ranile. Iubirea inalta si salveaza sufletul de moarte.Oamenii care nu iubesc sau care nu mai pot sa iubeasca sunt varcolaci. Desi traiesc nu au viata in ei.Sunt nelinistiti.Desi respira nu simt aer in plamani. Desi sunt curati se simt murdari.. Iubirea uneste nu dezbina. Iubirea ofera intelegere nu judecata.

Iubirea nu poate fi explicata ci doar simtita.
Iubirea exista nu se creeaza.

unu plus unu fac doi sau unu plus unu fac unu? Aleg literatura nu matematica. De aceea in lumea mea si in mine unu plus unu va da intotdeauna unu.

Daniels, v-am cumparat un vin alb demi-dulce.

Va imbratisez,

Orchis Noir

Scrisoarea 46

“Iubeste-ma asa cum te iubesc
Ascunde-ma in gandurile toate..”

Rauri de dorinta izvorau din cei doi.
La inceput timid.
Firicele firave de lichid cristalin.
Puneau baraje ca sa impiedice revarsarea de apa.
Apoi nivelul apei a crescut.
De necontrolat.
Barierele s-au spulberat.
Dorinta le-a inundat trupurile.

“Am nevoie de imbratisarea ta
Sa iti simt in ochi privirea
Si sa ma pierd in ea”

Isi atinsesera mainile timid.
Mangaierea ii electrocuta.
Degetele dansau.
Buzele se cautau.
Trupurile si sufletele se uneau.
Pielea purta parfumul.
Gura gustul.
Al lui in ea.
Al ei in el.

“Pastreaza-ma doar pentru tine
Prin tine mai exist si mai respir
Iubeste-ma
Cu tine imi este bine”

Isi dorea ca sarutarile ei sa il fure.
Sa il aiba in fiecare clipa cu ea.
Ii era pofta de el.
Se prabusi in bratele lui.
Si nu si-ar mai fi dorit sa fie ridicata de acolo.

“Pastreaza-ma doar pentru tine
si sa fugim departe”.

Foaia o astepta zambind. Ii era dor de ochii ei din care curgeau atat visele spulberate cat si cele dabia create.

motto: “mon ceur s'ouvre a ta voix“

Daniels,

Exista diferite cai prin care omul isi autotesteaza propriile forte, slabiciuni,limite. Unii aleg sporturile extreme,altii intra in ringul de box al societatii,altii se psihanalizeaza prin job sau literatura.

Sunt unii oameni care se cerceteaza aruncadu-se in mrejele iubirilor imposibile. Si incep sa sufere in tacere.Si incep sa mediteze. Dorinta dupa prezenta celuilalt le da placeri “dureros de dulci” , cum zicea poetul.Si incep sa analizeze. Tanjesc dupa atingerile,ochii, sarutarile, glasul celuilalt. Dupa buzele atinse in graba si pe ascuns. Visele sunt umplute de celalalt.E un vis din care nu vrei sa te trezesti, dar pentru ca iubirea e imposibila trezirea se intampla tot timpul.

Omul de care vorbesc vrea sa simta muscatura dorului de obraz, de grumaz, de vintre.

Cel ce cauta sau cel ce traieste intr-o iubire imposibila scoate sentimentul de iubire din banal, din mocirla mediocritatii.

Barierele, greutatile nu condamna iubirea la moarte ci salveaza iubirea de moarte. Unul dintre marile dureri ale omului este sa-si vada iubirea murind.

O iubire castigata usor este ca un bun de larg consum. Se gaseste peste tot, durata de viata a produsului este scurta, se inlocuieste repede si nu costa mult.

In fundal Muse :


“Verse-moi, verse-moi l'ivresse,
Réponds à ma tendresse, “


Prezentul danseaza cu trecutul si filtreaza cu viitorul. Finalul melodiei ii surprinde pe oameni adormind imbratisati. Visul e scurt. Razele diminetii fac galagie.

Scrisoarea 45

-Hai sa le cumparam ceva. Oprim?
-Dap.
-Nu esti in apele tale?
-Da..mami...nu stiu...mi-a dat un sentiment ciudat la telefon...
-Vrei sa intorc?
-Nu...o sa am fata cam acra dar....stii ca eu nu ma pot ascunde....
-Nu-i nimic iubita...stiu despre ce e vorba...dai un semn cand simti ca nu mai poti sta. Si mergem.Bine?
-Dap. Pup?
-Pup tu ca eu tre sa fiu atent aici.

A parcat masina.
Se dezbraca si ii dadu fetei hanoracul lui.Ii saruta gatul.

-Vin imediat.Intra tu si gandeste-te ce sa le luam pana vin eu.

Arata ca un brad de Craciun. Radea de el.

-Cafea fara zahar si pain au chocolat. Tigarile sunt in buzunarul drept de la pantaloni.
Au fumat, am baut cafeaua.

-Vin imediat.Acum gandeste-te si tu.

-Inghetata cu sos de fructe de padure pentru tine si ciocolata neagra cu menta pentru mine.

-Pitico imi citesti gandurile.
-tu vorbesti!

-Vine vara hai sa le luam o piscina daia de curte. Ce zici?
-E perfect.Cumnatica sigur isi doreste.Aia e prea mica iubi. Uite am gasit eu asta. Ce parere ai?
-Asta dap. Iti place si tie si mie. Gata. O luam.
-Stai asa. Uite asta e la fel dar are alt pret. Stai sa vorbim cu cineva de pe aici sa vedem ce zice.
-Buna ziua, am avea nevoie de ajutorul dumneavostra, sunt sigura ca ne ...varianta...avem incredere in ...va multumim.Sarumana
-mei iubita dar ce debit aveai...la vrajeala nota 10.
Radeau

Lacrimile se materializau. Ii lua degetele fetei si impreuna dansau pe foaie.

Daniels,

Am un cantar cu talerele la acelasi nivel. Talerele balantei mele iubesc echilibrul. Egalitatea. Se respecta unul pe altul. Unul cantareste emotia, celalalt ratiunea. Imaginea lor reflecta lumea construita de cea care tine cantarul ridicat spre Cer.

In Lumea ei se perinda multa lume, dar langa ea nu rezista decat cei asemanatori ei. Nu pentru ca nu si-ar dori prezenta lor, ci pentru ca ei nu se simt in largul lor. Ati auzit de rau de mare? Rau de emotii. Multi sufera de boala asta. Sau de frica de inec? De pierderea capului de atata iubire. Si pe boala asta o intalnim la destui oameni.

Daca viata este amara si acra nu e oare nevoie de ceva dulce? Daca Pamantul e inundat de apa nu are el nevoie de razele Soarelui pentru a se usca? Soarele nu se naste oare din apusul lunii? Si lumina diminetii din intunericul noptii?Ghiocelul atat de delicat si firav nu rasare el de sub zapada stiind ca la finalul drumului rece va intalni caldura?

Iubirea veritabila nu iti lasa pe buze miere? De ce sa vorbesti despre otzet daca gustul e dulce? Doar pentru auditoriu? Nu.

Daca exista posibilitatea ca viata sa iti aduca necazuri si griji provocandu-te la lupta supravietuirii nu trebuie oare ca langa tine si cu tine sa traiasca un om cu care sa infrunti viata? Si daca l-ai gasit dar el a murit de ce sa negi intalnirea? Mai mult, daca iubirea celui de langa tine te-a urcat pe norii unde stau Zeii, cum o poti trata ca pe un lucru banal?

Nu asta-i echilibrul? O mana care o spala pe alta, un om care matura si unul care tine forasul. Unul care murdareste si altul care curata. Unul care stinge lumina si unul care o aprinde. Unul care loveste si altul care bandajeaza. Nu oameni diferiti ci asemanatori dar total diferiti prin insasi asemanarea lor.

Daca un cititor se opreste in cuvinte si nu intra in ele sa le caute fondul si radacinile ce poate sa faca scriitorul?Sa scrie. Sa tot scrie.

Eu nu sunt scriitoare ci doar o fata care redacteaza pe o rana o poveste de dragoste prea scurta si prea frumoasa ca sa poata sa vietuiasca pe Pamant si sa se pateze cu mizerie.O astfel de poveste fie traieste intre paginile romanelor, fie in cimitire, fie ingropate in suflet.Eu am fost norocoasa pentru ca am trait intr-o poveste. Si povestea noastra nu a murit, ci traieste pe Cerul pe care el desena inima iar eu o umpleam cu saruturi.Acum inima a luat forma unei stele. Noaptea avioanele par stele. Povestea noastra tinand cont de finalul ei pamantesc s-a eternizat.

Scriitura asta nu e a voastra ci a mea si a lui. Glasul ei nu poate fi ascultat de toata lumea. Ci doar de aceia care aud cantecul emotiilor, danseaza iubire si viseaza. Si asta nu-i nici bine nici rau. Ci doara asa este. La fel cum e zapada alba si nu verde.

La fel cum Orchis ramane Noir.
si a ta
Daniels.

Scrisoarea 44

Tricoul lui ii mangaia trupul pana cand se imbraca in El. Acum, citea. Era absorbita de carte..Adam si Eva...iubirea si reincarnarea...misticism...nu il auzise cand a intrat in camera...dar ii simti parfumul ..Le male....Jean Paul Gaultier....Ea mirosea a La Femme...un alt indiciu lasat de Soarta. Parfumul patrunde in tine prin piele pastrand in memoria celulei amintirea parfumului.

Isi gaseau libertatea unul in bratele celuilalt....libertatea sinceritatii,curajul de a spune ce gandesti fara a fi criticat si judecat...ci doar inteles. Prin ochii iubirii lor vedeau intelegere si sprijin. Imbratisati se eliberau de lanturile societatii...de mastile si platosele de cresteau la vederea celorlalti.Numai impreuna si doar iubindu-se unul pe altul pastrau goliciunea si singuratea la distanta.Trupul si chipulomului se imbraca cu hainele, armurile create de ceilalti. Asa se intampla in comunitate.

Gandurile o aruncau la pamant. Inima era lovita.

Foaia ii intinse mana si o ajuta sa se ridice. Scrisul ii bandaja sufletul.

Daniels,

In Durerea sfasietoare totul este permis. Nu se judeca, nu se critica, nu se analizeaza.Nu se gandeste Doar se simte. Omul aflat in chin se ajuta si se intelege. In lupta ai nevoie de aliati.

Suferinta paralizeaza ratiunea, regulile de convietuire, nevoile, distruge mastile si armura. Omul ramane gol. Goliciunea aduce singuratatea. O singuratete infioratoare care dezgroapa pacatele si parerile de rau. Incepe lupta. Din sine.

Daniels, au aparut filme 3D. Hai sa ne punem ochelarii si sa privim.Ecranul e in mine.

Chinul innoada stomacul. Il strange. Stomacul sufera. Pierde. Nu poate sa manance. Kilogramele se topesc de pe trupul omului.

Somnul si durerea chinuitoare se bat.Loviturile lor ametesc omul.Capul vajaie. Ochii sunt umflati. Durerea castiga. Victoria ei inseamna trezirea monstrilor. Insomnia si oboseala.
Omul are nevoie de ajutor, de imbratisare. Striga dar aliatii dorm. Dimineata cearcanele rasar. Ochii sunt acoperiti de floriile vinetii.

La un moment dat Suferinta ataca fulgerator. Tinta: Dorinta de viata. A incercuit-o. Sulitele ei ii inteapa ficatul. O alta se indreapta catre inima. Soarele strpunge norii. Pe o raza se coboara inaripatul alb.

Ingerul isi deschide aripile. Varful sulitei cade ca o frunza.Cealalta aripa elibereaza din stransoarea pacatelor bunatatea. Sufletul se scalda in apa curata. Dorinta de viata cucereste teritoriul trupului si a inimii.

Ingerul saruta omul si zboara pe raza de Soare.

Fata saruta ingerul si ii multumeste Astrului.

Orchis zambeste cerului albastru pe teritoriul caruia un avion desena inima.

A ta.
Noir.

Intr-o zi cand Lumina a invins Intunericul eliberand bunatatea si inima.

Scrisoarea 43

mango tree

El era absorbit de empatia care emana de ea, de caldura cu care ii inconjura pe cei apropiati.Ii placea tacerea ei si bunul simt.Ea era absorbita de el. Se pierdea in el. Era a lui. Cu totul. Cu ganduri, cu inima, cu trupul, cu timpul. Si desi o avea, nu il sufoca. Iubirea lor era asemeni unui fulg de nea. Nu rece, ci usoara si delicata..Si cand pielea lor se atingea, iubirea se topea in ei. Nu se pierdea, ci apa ei uda trupurile uscate de dor.

Il asculta. Seara obisnuiau sa vorbeasca.Ore in sir.Chiar sa vorbeasca. Unul cu celalalt.

Cu o zi inainte de accident. O lua in brate. Ii mangaie parul balai. Ii mirosea pielea gatului. Apoi o saruta.

-Iubita, te rog sa ai grija de mama.
-Iubi, dar...vom avea amandoi grija ...si de mama si de tata..doar vom sta cu ei...

El tacea...si ochii ii erau tristi. Despartirea ii ingreuna pleoapele. O lua in brate si incerca sa doarma.

Intr-o zi de vara.

Tata vazuse masina albastra strabatand campul auriu. Ardeleanu si fi-miu, isi zise.

-Tata Tzone, vrem sa plecam la mare nu ne dai si noua niste bani. Aveau bani, dar asa il tachinau.

Tata scoase hartiile din portofel si ii dadu lu’fi-su.

-Bei tata daca ma duceam la Cluj, primeam si eu bani nu doar Ardeleanu.

Tata ii dadu si Ardeleanului bani. Avea ce-i drept doi fii si un Ardelean. Care tot fiu ii era. Nu degeaba fata il striga Tata Tzone.

Randurile de mai sus sunt franturi de amintiri. Doar astea mai raman dupa o moarte. Amintirile...

Daniels,

In lumea mea...sunt din ce in ce mai multi oameni care cred cu tarie ca toate li se cuvin. Implora atentie, daruri, flori, bani, vizite la domiciliu. Au pretentii de la ceilalti . Cu ei sunt multumiti. Ei is perfecti.

Comportamentul celorlalti trebuie sa respecte tiparul din capul lor. Altfel, isi iau jucariile si fie pleaca, fie fac scandal. De multe ori racnesc si incep sa scoata din sacul lor toate nelegiuirile pe care le-au facut ceilalti. Nu uita niciodata nimic.

Acesti oameni apeleaza la prefacatorie pentru a pastra aparentele. Nu sunt in stare sa ii accepte pe oameni asa cum sunt. Ii accepta doar pe aceia de la care pot sa suga. Atentie, daruri, bani, flori, vizite la domiciliu si de la care primesc tot felul de foloase. Oamenilor astora le place cel mai mult sa primeasca. Dau si ei, dar doar sa pastreze aparentele.

Daniels, o persoana draga mi-a spus ca de la oameni ar trebui sa pastram doar lucrurile frumoase. Sa nu ne aducem in suflet mizerii. Avea dreptate.

Ma uit in mine. O rana si multe flori.

Cu dor,
Orchis Noir.

Scrisoarea 41

Motto: A talisman (from Greek telesma or from the Greek word "telein" which means "to initiate into the mysteries") is an amulet or other object considered to possess supernatural or magical powers.
Se trezi cu sentimentul ca prietenul lui este fericit si impacat.
-L-am visat.
-Si eu. Dar am visat-o pe ea, nu pe el.

Fata inchise apelul. Ii iubea pe cei doi prieteni. Amandoi trebuiau sa se duca la nunta lor .....dar..Soarta nu vrut asta. El ii vorbise mult despre “coada” formatiei. Te vei intelege foarte bine cu el. Este un baiat sensibil si spiritual. Pe ea cunoscut-o la priveghi...a incercat si se pare ca a si reusit sa ii alunge frica din suflet..si sa se arunce cu incredere in marea iubirii. Acum sunt doi tineri casatoriti.Zambetul ii infloreste pe chip gandindu-se la povestea lor de iubire.

-Draga mea...stiu ca iti este frica...dar..nu renunta la inima ta ...nu o abandona...Il iubesti si te iubeste. Asta e tot ce conteaza.
-da..dar...nu as putea sa trec prin ce treci tu...si cu meseria lui..e riscant
-scumpa mea....noi am avut ghinion….nu ne-a fost dat sa imbatranim impreuna. Dar daca as putea intoarce timpul inapoi si as stii ca durerea asta e pretul pe care ar trebui sa il platesc pentru toate clipele frumoase as proceda la fel....

Gandurile ii strapungeau mintea...amintirile au varfuri ascutite..curge sange, din nou.

Ochii barbatului erau inecati in amaraciune. Si sufletul il durea. Leul din el era ranit. Isi aducea aminte cum tanarul, camaradul, aripa stanga a formatiei ii zicea “ Bei Gogule iti dai seama unde am ajuns noi”. Intotdeauna l-a privit cu multa stima. Si in ciuda diferentei de varsta dintre cei doi, Gogu il asculta si ii cerea sfaturi ....

-Mei pitico, el ne dadea clasa. El nu se lasa pana nu ii iesea o figura. Se gandea ore in sir la ce viteza sa tina avionul, la ce inaltime...se plimba pe camp si se gandea..isi inghiti lacrimile.... El ne inspira si ne unea....Era un temerar....niciodata nu se dadea batut...la Tuzla a fost atat de impresionat de dubla ranversare a campionului Angliei, incat s-a dus si l-a rugat sa ii explice si lui...sa faca si el asa. Englezu’nu i-a explicat decat 50% din figura si i-a spus ca daca are talent si cap va reusi sa gaseasca si restul de 50. Mah si a treia zi.. a facut dubla ranversare.Cu hoarda aia batrana de Extra 300. Cutite ii strapungeau inima....si gura i se uscase.

Dupa 8 luni soarta il aruncase intr-o alta formatie...nu mai era coada formatiei..ci aripa stanga. Emotiile il copleseau. Nu zburase aripa stanga niciodata.Ii era dor de sfaturile camaradului...Bei Gogule dobitoc esti! De ce nu ai fost atent cand povestea El toate greutatile pe care le intampima ca aripa stanga...
Tinea in mana emblema cu Hawks of Romania. Era innegrita, indoliata. Era talismanul lui.

Formatia primi aplauze.

Baiatul simti ca inspiratia nu era a lui.Nu venea din el. Se uita la talisman.O lacrima udase petecul negru.

“El trebuia sa fie aici, nu eu” ...si mintea ii raspunse “Ati fost amandoi”.

Daniels,

Oamenii sufera din multe motive...Suferinta se afla peste tot...si salasluieste in te miri ce.
Orice lucru, eveniment, om, activitate iti aduce suferinta si apoi bucuria sau invers.

Omul stie ca marea suferintei are flux si reflux. Si aceasta cunoastere ii confera o anumita siguranta. Angoasele apar in fata sentimentului de neputinta. Neputinta se lipeste de sufletul omului ca o raie. Ii provoaca mancarimi incredibile. Dar daca raia se trateaza, cu neputinta traiesti toata viata.Nu se vindeca.Nu trece. Cu ea te certi.Te bati. Dar Ea e invincibila.

Mei Daniels, neputinta isi bate joc de sufletul si de mintea omului.

Ca boala Neputintei sa se lipeasca de om trebuie sa omul sa aiba sistemul imunitar scazut si sa fie plin de vointa si de curaj. Vointa si curajul il vor impinge pe om sa incerce sa rezolve situatiile, sa gaseasca o cale sa schimbe mersul lucrurilor, destine si stari sufletesti. Dar ce e dat sa se intample nu se poate schimba....

Daniels te sarut,

Orchis Noir

Fata invatase si lectia neputintei. Mintea ei era deschisa.Ii placea sa invete.

Scrisoarea 41

-Iubita sunt intr-un bar. Te sarut.
-Multumesc mult iubi pentru mesaj. Distractie placuta. Pupic.

Seara se bateau cu pernele si radeau. O gadila si o rasfata.

In ochii lui fata zari Implinirea. Impacarea cu sine.
In ochii ei el zari Implinirea.Impacarea cu sine.

-Iubita de ce nu ma terorizezi cu mesajele cum fac fetele. De ce nu ma intrebi cu cine sunt, unde sunt, ce fac, cat stau, ce vorbesc, cu cine vorbesc. Tu doar ma intrebi daca am ajuns cu bine.

Fata zambea.

-Pentru ca nu vad niciun sens sa iti adresez intrebari idioate. Pentru ca nu sunt detectiv si pentru ca daca simti tu sa imi spui imi spui tu fara sa te bombardez eu cu mesaje.

Se azvarlea si se pierdea in bratele lui.

Amintirile ii sagetau inima. O durere ascutita zbiera din ea. Tipatul asurzitor se revarsa pe foaie.

Daniels,

Serviciul, familia, iubita, iubitul, vecinul, fratele, sora, purcelul, catelul, laptopul, vremea, marimea penisului, dimensiunea burtii si a barbiei, inaltimea,soarta,latimea palmei si lungimea piciorului sau a nasului, culoarea parului, societatea, banii, iubirea, ura, lipsa sau prezenta credintei, kilogramele, diavolul sau nebunia sunt motivele invocate de oameni pentru absenta impacarii cu sine.

Oamenii. Se arata altfel decat sunt pentru ca se vor altfel decat sunt. Daca sunt buni se vor ai dracu’, daca sunt scunzi se viseaza inalti, daca sunt casatoriti vor sa fie celibatari, daca au parul cret si-l intind cu placa, daca sufera vor sa nu-i mai doara, daca fac sex vor sa faca dragoste,daca mananca ciuperci au pofta de carne de fapt.Vesnic nemultumiti si vesnic in fuga. Dupa ce? Dupa toate dorintele lor. Dupa toate alea pe care nu le au.

In lumea mea Daniels, oamenii traiesc fie ca niste prizonieri ai trecutului fie ca niste zombii ai viitorului. Nu exista prezent. Decat in gramatica. Asa ca oamenii vietuiesc cu “cine eram eu odata” sau “ ce as fi fost eu daca”. Pentru ca prezentul sa traiasca este nevoie de prezenta impacarii cu sine.

Cu dor,
Orchis Noir.

Scrisoarea 40

Saptamana fusese obositoare. De dimineata pana seara statea pe camp sau in biroul lui. Avea de organizat mitingul pentru ziua Femeii. Era un perfectionist. Totul trebuia sa fie in ordine. Fiecare detaliu.. Il admira

Fata ii aranja lucrurile aruncate din graba pe pat,pe jos, pe scaun. Facea curat si statea pe langa mama Tone ca sa invete sa gateasca. Pe el incerca sa il ajute cu orice putea. Il incuraja si il asculta. Era pentru prima oara cand facea asa ceva pentru un baiat. Iubirea te schimba.

Avea emotii. Figurile lui acrobatice ii taiau respiratia. Talentul vorbea iar ea ii intelegea glasul. Il aprecia.

La finalul showului ii dadu o sarutare si ii murmura printre buze te iubesc si abia astept sa ajung acasa. Sarutul o electriza…Il iubea. Cu toata fiinta ei.


-Iubita felicitari! Ai luat brevetul de nevasta de pilot. Din buzunar scoase o tablita: “Cele 10 porunci pentru sotii”

Rasete, imbratisari. Se incolacise in jurul lui si se lasa dusa de valuri. De suflete si trupuri tremurande.

Leoaica iubire....isi apara puii.Pe ei. Dar nu avea nicio putere in fata mortii…
Sagetii de neputinta ii strapungeau inima….animalul era ranit..dar cu ultimele forte..o lua pe fata si incerca sa o salveze.

Isi aprinse o tigara si din fumul ei scrise o alta scrisoare.

Motto: Aviatia
Da senzatia
Si te-nvata sa iubesti FEMEIA

Daniels,

Putini sunt oamenii care ajung sa isi descopere talentul si sa il exploreze cu pasiune. In viata mea am cunosc cativa oameni binecuvantati de catre Creator cu aceasta cunoastere. In vinele unora curge harul aviatiei, in altii cel al scrisului, al jocului scenic, al limbilor straine…

Harul aviatiei il face pe om sa incalzeasca lumea asemeni soarelui. Razele lui ii mangaie pe cei din jur sau ii arde. Depinde de consistenta si compozitia pielii.

Femeia din spatele unui pilot duce tot greul, de aceea ea trebuie sa fie puternica,independenta, curajoasa si descurcareata.Iubirea ei nu trebuie sa ceara carbuni pentru a-si mentine focul aprins.Carbunii aruncati din avion pana jos ajung pulbere. Sotia de pilot trebuie aleasa cu grija pentru ca nu multe vor intelege si vor rezista stilului de viata dus de catre un aviator. Si vor incepe sa carcoteasca.Si vor aparea nemultumirile, reprosurile, certurile.

In multe nopti de vara trupul femeii de pilot va sta neimbratisat. In multe momente grele mana femeii de pilot nu va fi tinuta de mana barbatului pilot. In multe zile sufletul sotiei de pilot va trebui sa se lupte cu diavolii fricii si cu cei ai ispitelor. In multe clipe va trebui sa se descurce singura.

Aviatia nu este o meserie. Este un stil de viata. Ea este insasi viata. Fara zbor, fara sa vada cerul si norii pufosi omul-pilot se ofileste. Fara aerul de la inaltime pilotul se va sufoca. Incearca sa-l separi pe pilot de zbor si vei asista la o moarte lenta si dureroasa. Si cel care declara ca iubeste nu vrea sa il imbolnaveasca sau sa-l omoare pe cel iubit,nu?

Daniels saruturile mele zbor spre tine.
A ta Orchis Noir.

Lacrimile fetei nu o ascultau. Curgeau siroaie. Foaia era murdara. Se uita la brevet. Nu-i mai folosea la nimic. Aparatul de zbor pe care fusese brevetata se pierduse printre ingeri. Se sufoca.

scrisoarea 39

by William Blake

Motto: "Exista multi oameni pe lume care mor pentru un colt de paine, dar exista si mai multi care mor pentru un strop de iubire. -Maica Tereza


La mitingul pentru “Ziua copilului” invitase niste copii abandonati. Dupa show urma sa ii plimbe cu avionul.

Mitingul nu a mai avut loc.

El iubea copiii enorm. Se juca cu ei. Ii rasfata. Le facea toate poftele. Si micutzi il iubeau.

Ea iubea copiii enorm. Se juca cu ei. Ii rasfata. Le facea toate poftele. Si micutzi o iubeau.

Isi doreau amandoi doi copii.

Pe ea o nascuse mama ei mama. De cand era mica se visa mama. De cand era mica isi dorea o familie. A ei. Un sot pe care sa il iubeasca cu toata fiinta si doi copii care sa fie rodul iubirii, al fiintei nascute dintre el si ea.

Pentru el si cu el ea oferea iubire, zambete, mangaiere,timp oricui avea nevoie. Acum daruia afectiune, haine, dulciuri,mancare, jucarii, carti unor copii sarmani din Giurgiu. De la un camin. Caminul Sf Arhangheli Mihail si Gavriil.

Gandurile fetei zburau. „Sa luam aminte, noi, care suntem fapturi, ce a patimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumina, acum intuneric s-a facut. Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte! Alegeti, mergeti catre lumina. Daca mergeti catre lumina, veti avea o mai mare libertate, dar ea trebuie sa vina din propria voastra vointa, fara sa fiti fortati de nimeni.” Vorbele Arhanghelului. Al lui Mihail. Ingerul Cunoasteri si al implinirii misiunii oamenilor pe Pamant. Justitiarul. Personificarea eroica a binelui in lupta cu fortele raului. Cel care "cantareste sufletele" si pazeste cu sabia lui de foc portile Raiului. Vesmintele lui sunt rosii.Intr-o mana poarta o sabie in cealalta un scut si o creanga de curmal. Langa el sta Arhanghelul Gavriil, ingerul Bunei Vestiri, al Reinvierii, al Compasiunii, al Intuitiei si al Clarviziunii. Mesagerul.The Revelator. Se imbraca in alb sau albastru. Adesea poarta o ramura de maslin,un crin, o trambita si o oglinda de jasp pe care este incrustata litera X: Χ-H ρ-R ι-I σ-S τ-T ο- O ς-S.

Micutza blonda, energica si isteata o prinse de mana. O strangea tare
-Ia-ma in brate.

Fata o asculta. O lua in brate si ii saruta obrajii reci.

-Nu vleau sa mai pleci. Dolmi cu mine in pat.

Fata amutise. Sufletul ii era bagat la masina de tocat.Ar fi plecat cu micutza acasa...dar nu putea...

Micutza isi culcase capul pe umarul fetei. Era trista.

Fata o legana si incepuse sa ii spuna o poveste. Micutza adormi in bratele ei.
Sufeltul fetei era franjuri. Mangaie ingerul de la mana si il ruga sa aibe grija de micutza.

Daniels,

Societatea in care traiesc eu este formata din gaini grase. Gainile astea cunosc doar lumina becului. Clocesc dupa program si nu le calca niciodata cocosul.

Majoritatea oamenilor din lumea mea au dezvoltat un comportament sclavagist.
Au nevoie de un stapan ca sa supravietuiasca.

Pentru unii Stapanul e Banul.

Stapanul -Ban ii va dicta sclavului viata. Pe cine sa iubeasca. Cu cine sa se insaminteze. Cu cine sa socializeze. Cateodata Stapanul ii porunceste sclavului sa isi dovedeasca atasamentul. Si ii cere sclavului nostru sa comita abuzuri. Si uite asa sclavul va ajunge sa ii maltrateze psihic si emotional pe ceilalti. Pentru ce? Pentru Stapan.Pentru ban.Pentru case, masini, salariu mai mare.

Pentru altii Stapanul e Orgoliul.

Stapanul–Orgoliu ii va pune lacat dorintei sclavului. Dorinta va avea gura cusuta iar sclavul va visa in fiecare noapte ca va stapani orgoliul.

Cateodata Stapanul e Iubirea. Pentru cativa.

Stapanul Iubire il va venera pe sclav iar sclavul isi va venera stapanul. ;/ Pentru a supravietui au nevoie unul de altul. Unul e Focul altul e Aerul. Stapanii sunt diferiti. Au mai multe chipuri si mai multe trupuri. Ca si sclavii. Vant, adiere, viscol, briza. Foc domol, Incendiu, Flacara. Cateodata combinatia dintre foc si aer creaza o fata obraznica.Fata Morgana.

In unele momente stapanul il va ingenuchea pe sclav. Cand se va intampla asta unul dintre ei va trebui sa paraseasca relatia pentru a evita moartea.

PS :Gainile nu au stapani. Au doar grasime si hrana artificiala.


Daniels, deschide-ti aripile si cuprinde-ma.

A ta
Orchis Noir.

Scrisoarea 38

Se simtea iubita si asta o facea sa straluceasca. Era pentru prima oara cand nici unul dintre ei nu iubea mai putin sau mai mult. Armonie. Echilibrul.

Iubirea lor era scaldata in respect si apreciere. Nici o vorba grea nu fusese aruncata, nici o suparare nu fusese nascuta. Doar o despartire de 2 saptamani inainte ca moartea sa ii separe definitiv. Credeau ca acele zile erau pretul platit...

Ea: O idealista care vede viata in cercuri, in culori si in perechi. Langa 1 va sosi si celalalt 1 si impreuna vor da 2. Apa se viseaza in vas. Leul o vrea pe leoaica. Copilul isi asteapta fratele sau sora. Mana dreapta o mangaie pe cea stanga, iar buzele nu pot sta mult timp departe una de alta. Cat puteti sta cu gura deschisa?

Oameni buni de ce nu vedeti ca fata nu mai e intreaga? Partea dreapta a fost crestata. Silueta blonda are doar o mana, un picior, un rinichi, un ochi. Nu va trai mult asa.

El: Un familist, un prieten veritabil si un om care lucra cu pasiune. Valorile luminoase ale sufletului ii conduceau viata, familia, prietenii. In jurul lui zambele se nasteau. Avea charisma, simtul umorului si replici pentru orice. Nu se vaita niciodata si lua toate lucrurile cu multa detasare. Stia ca va gasi o solutie la orice. Chiar si cand s-a rupt palonierul ..si-a pastrat sangele rece si a incercat sa gaseasca variante de redresare a aparatului de zbor.

Amandoi erau alergici la rautate si la lipsa bunului simt. In lumea lor prietenii nu erau niciodata singuri. In lumea lor fara iubire se ofileau.In lumea lor nu suportau certurile si jignirile. In lumea lor credeau in sacrificiu si in mersul inainte. Doar inainte orice ar fi.

-Iubi, am incercat, pentru tine sa traiesc in acest compromis. Am incercat, dar nu pot. Sunt om si te vreau. Pe tine singur. Iar in tine mai e cineva. Te iubesc si te las sa zbori. Sa te intorci, doar daca esti singur. Daca nu zborul sa-ti fie lin si armonios. Nu ma suna pentru ca nu iti voi raspunde. Glasul tau imi va taia respiratia si ma va apuca tremuratul. Imi comunici prin mesaj...

El acceptase cu glasul stins plecarea ei. O intelegea. Secunda urmatoarea ii injectase un dor cumplit de ea.

She had a message:

-Iubita ai rabdare te rog. Ia-o de la mine. Ia-mi-o pe toata. Nu vreau sa te pierd.Nu te las sa pleci, nu inca o data.

Din secunda urmatoare fata simti ca nu mai are sange in vine. Dorul ii bause tot sangele. Era secata. In gandul ei deja se cuibarise in bratele lui.

He had a message:

-Am zis Pa. De tine depinde transformarea lui in Adio. Imi e dor..


2 saptamani iadul le manca trupul si sufletul. Dar nu si iubirea. Ea crestea si se lupta cu diavolii.

Intr-o zi:

-Iubita sunt al tau. Acum si mereu.

Fata era plecata din Bucuresti. El plecase din Bucuresti. Dupa Ea. Dupa iubirea din ei.
Bratele ei erau pline de frezii albe. Apoi de el. Lacrimile erau tot in ochi. Fericirea se imbraca in apa cristalina si sarata.

Amintirile aveau nevoie de foaie si de pix ca sa poata sa se abtina sa nu ii provoace durere fetei.

Daniels,

Nici un sentiment nu trebuie cerut. Cand ii ceri unui om sa se comporte intr-un anumit fel, in momentul ala l-ai pervertit. Din veritabilul om il transformi in Falsul om.

Comportamentul lui va fi tricotat atunci pentru ati face pe plac. Tricotul este format din firele lui, dar forma pe care o va lua nu-i va apartine.

De multe ori, oamenii nu analizeaza separat obiectul si apoi compozitia acestuia. Marul Albei ca Zapada arata bine. Era rosu, apetisant, otravitor si negru. Partea vazuta, creata si partea ascunsa reala. Copii sunt invatati de mici, numai oamenii mari uita ce au invatat.

Apropos, ai vazut cum sunt legumele si fructele in societatea noastra? Colorate dar seci. Ca si oamenii. Mai mult, ai sesizat ca toata lumea fuge dupa cele mai frumoase. Sa nu aibe nicio pata.Sa fie perfecte. Incearca sa-si hraneasca imperfectiunea cu perfectiunea. Dar cand ajung acasa constata ca miezul, pulpa este uscata.

Viermele daca esti atent niciodata nu se apropie de un fruct sec. Ci doar de cel mai bun. De ala care nu are coaja neaparat perfecta, dar care are gustul, miezul bun. Pana si de la vierme avem ce invata.

Daniels,
cu dor
Orchis noir

Scrisoarea 37

Miroase a primavara in jurul meu. A sanatate si a renastere. Curcubeele de petale si fluturii parfumati ma imbratiseaza. Ii simt. Nu se opresc aici si ma ademenesc sa intru in jocul lor. Ochii imi zambesc. Accept.

Soarele mi-a sarutat obrajii si mi-a urat sa am o dimineata buna. Snurul rosu si alb si un tablou cu trei flori imi protejeaza inima. Ploua cu Soare in sufeltul meu. Lacrimi si raze.

Camera era plina de frezii.Albe. O lua in brate si o saruta cu pasiune.Apoi ii legase snurul de mana.

-Iubita azi mancam fructe de mare. Am luat la pachet ca sa stam sa ne lafaim.
-Deschide gura.Hai!
-Nu.Pup si apoi.
-Rasfatata mea.Ce ma fac cu tine?
-Ma pupi.


Si hainele cadeaua.Si timpul se opri. Si camera era inecata in ei. Iubirea si parfumul freziilor le acopereau trupurile unite.

De acolo un inger ma priveste si energia din el imi penetreaza pielea. Vibreaza iubire. Vibrez iubire. In dimineata asta mi-a trimis o orhidee. Lila. Ca si imbracamintea in care am dansat pentru ultima oara... Ca si camasa cu care a plecat din lumea asta...si care imi purta mireasma, saruturile si lacrimile.

Daniels,

Daniels, intr-o prima perioada a doliului omul este torturat. Soarta ii injecteaza in sange otrava finalului. Nu vor mai exista cuvinte. Nu vor mai exista mese in familie.Nu vor mai exista petreceri. Nu i se va mai auzi glasul.Nu i se va mai vedea trupul.Nu i se va mai simti parfumul.Nu i se vor mai vedea gesturile. Nu va mai exista decat trecutul si nu i se va mai simti decat prezenta. Otrava ii baga capul omului in menghina. Tasneste sange negru.Trupul ii este apoi spalat de lacrimi.Dar si ele sunt murdare de durere. Energia fiintei zboara asemeni petalelor de papadie.

Pironi adanci ii strapung carnea.Sunt amintirile. Peste ranile insangerate pozele toarna otet si sare. Focul durerii il arde pe om. In interiorul trupului e sauna. Foc si apa. Durere si lacrimi.

Tortura omului se continua cu mesajele oamenilor care-l inconjoara. Saracii de ei. Nu stiu ca cel indoliat, desi torturat gandeste. Nu realizeaza ca vorbele de incurajare ridica ziduri groase. Doar simpla prezenta a lor, a oamenilor nu ridica cetati sau bariere.

Omul indoliat nu isi mai doreste decat imposibilul. Si stie ca niciun om nu poate sa schimbe imposibilul in posibil. Omul indoliat nu mai are cuvinte, nu se mai poate hrani, nu mai poate dormi. Omul indoliat este autist.

Daniels, diseara voi viziona Rain Man cu mama, tata si cei doi catei.

M-am urcat pe o raza si am reusit sa iti trimit un sarut.

Orchis Noir.

Scrisoarea 36

Furtuna pe camp, in oras dar nu in ei doi. El se gandea la avioane si la Ea.

Telefonul fetei licarea.

-Iubita vin eu sa te iau. Asteapta-ma inauntru, nu iesi. Vrei sa iti cumpar ceva? Ai pofta de ceva anume?
-Bine iubi te astept. Da am pofta. De tine.

In oras, imaginea era apocaliptica. Crengile rapuse de vant zaceau pe sosele, stalpii de tensiune erau mahniti pe cer si nu se mai uitau la el ci la ciment, tencuiala de batranete cazuse. Natura era furioasa. Ei erau calmi. In sufletele lor domnea armonia.

Fata se afla la o piesa de teatru si se gandea la El. De fiecare data cand primea mesaj un fior ii strabatea stomacul, inima ii batea cu putere, in nari simtea parfumul lui, iar pe piele parca se derulau imagini cu atingerile lui. Habar nu avea ca afara sosise furtuna. Habar nu avea ca ea, de fapt, anunta cutremurul ce avea sa vina peste trei zile in ea, in familie, in prieteni si in colegi.


Daniels,


Cineva imi spunea ca pentru un om mic ar face orice, dar nu totul. Totul implica si partea urata a lumii. Si pe aia nu o accepta. Altcineva imi spunea ca adevaratii jucatori sunt cei care nu triseaza. Nici pe teren, nici in sala, nici in viata.Vezi Daniels, in lumea mea mai exista si oameni veritabili. Sunt putini. Dar cel putin ma inconjoara. Si impreuna parca parem mai multi.

Sunt multi care sacrifica totul pentru bani. Fac orice, oricand. Pentru hartiile alea colorate. Strang bani. Tot timpul. Vor sa aibe cat mai multi. Nu ii intereseaza ce efecte sociale si psihologice genereaza activitatea pe care o desfasoara. Nu ii atinge mustrarea pentru suferinta pe care o provoaca celorlalti semeni. Muncesc pentru hartii si atat. Scopul Vietii lor e Banul.

Aceaste fiinte nefericite se lasa posedate de bani. In lipsa lor intra in sevraj. Ii apuca disperarea, depresia, nesiguranta. Fara ei, ochii stralucesc de ura, iar mintea turbeaza. Nimeni si nimic nu ii mai poate satisface.

Si chiar daca conturile bancare au multe cifre ei sunt cei mai saraci. Si chiar daca cred cu tarie ca banii aduc fericirea, sufletul lor urla de nefericire.

Daniels,
Azi e o zi insorita. Ma las sarutata de Soare. Stiu ca iti e dor de mine.

Orchis noir.

scrisoarea 35

Iubea imbratisarile.In imbratisare,inimile se ating,sufletele se mangaie reciproc, se joaca si discuta. Cand iei in brate un om il simti. Ii auzi respiratia, ii vezi tresarirea carnii, ii mirosi parfumul, ii descifrezi vibratiile aurei. Atunci se produce un click. Corpul tau fie respinge celalalt trup, fie il accepta.

De cele mai multe ori in fata Lui Minciuna, Falsitatea se evaporau. Nu reuseau sa prinda niciun contur.In fata Lui Ea statea dezbracata. Si nu simtea nici rusine, nici teama. Nici frig nu-i era. El o intuia, o citea, ii cunostea nevoile fara ca ea sa i le spuna, ii oferea sprijinul fara ca ea sa il ceara, ii oferea saruturi fara ca ea sa i le solicite, o poseda cu pasiune fara ca ea sa ii spuna sa faca asta. Nu ii cerea niciodata nimic, dar primea intotdeauna tot ce isi dorea.

Amandoi stiau ca iubirea din ei le deschide mintea si ochii si astfel vad si cunosc nevoile celuilalt fara sa fie nevoiti sa le verbalizeze. Cand ii ceri celuilalt ce iti doresti vraja s-a spulberat.

Ochii erau umflati. Trupul secat. Energia o luase la goana. Mama Tone o simti. O stranse de mana si o linisti. In venele ei intrase afectiunea sincera prin acele degete ce ii citeau durerea.


Daniels,

Iubirea unor oameni il arunca pe cel iubit in temnita. Unul sta afara si altul inauntru. Aceasta modalitate de a iubi desparte si nu uneste, provoaca angoase, temeri si certuri. In inchisoarea creata de iubirea celuilalt, omul fie incearca sa evadeze, fie asteapta eliberarea, fie se va obisnui cu stares si va incerca sa scoata frumusetea din cei patru pereti . Va creea-ganduri, principii de viata, scrieri, scenarii pentru piese de teatru sau film, sculpturi.

Omul din puscaria-iubire poate avea trupul legat sau dezlegat, murdar sau curat, bolnav sau sanatos. Gardienii posesivitatii ii vor pune individului zale grele, injuriile ii vor pata carnea iar frustrariile ii vor imbolnavi sufletul.

Daniels,
Simt ca esti bine.

A ta
Orchis Noir.

Scrisoarea 34

Omnia sol temperat
purus et subtilis,
novo mundo reserat
faciem Aprilis,
ad amorem properat
animus herilis
et iocundis imperat
deus puerilis.
Rerum tanta novitas
in solemni vere
et veris auctoritas
jubet nos gaudere;
vias prebet solitas,
et in tuo vere
fides est et probitas
tuum retinere.
Ama me fideliter,
fidem meam noto:
de corde totaliter
et ex mente tota
sum presentialiter
absens in remota,
quisquis amat taliter,
volvitur in rota.

Motto: "Te admir ca intotdeauna gasesti puterea si bunatatea sa mergi mai departe "
O floare alba, de primavara graise intr-o dimineata de februarie. Fata ii saruta petalele si isi aprinse tigara.

Reusise sa ii impace pe cei trei care alesese injectia letala pentru patrupedele lor.

Cu ea era mai greu. Trupul ii era intepenit pe canapea. Din el se scurgeau lacrimi fierbinti. Se simtea inca mirosul lui Jack in camera. Zgarda lui pe afla in poala fetei. Paturica pe care dormise piticutzul in bratele ei zacea aruncata pe jos.

Fata alungase vointa. Sufletul ei era un camp de batalie. Ratiunea si Simtirea se luptau, se taiau reciproc si se schingiuiau. Le lasa sa se bata, sa se arda una pe alta,sa se consume reciproc. Stia ca pasarea Phoenix reinvie din cenusa. Era omul extremelor. Iubea si suferea la temperatura ridicata.

Din batalie ochii pastrau urmele ranilor interne. Erau inrositi si umflati. Pleoapele grele doreau sa fie sarutate.

Un trabuc, o iesire la restaurant si o discutie. Si din nou se ridica in picioare. Si din nou se spala de negreala si sange. Si din nou iesise invingatoare. Si din nou in plamani respira aerul vietii. Si din nou plantase zambete si bunatate in ea. Si din nou norii fura nevoiti sa plece. Si din nou Soarele rasarise.

Daniels,

In fata cutremurului oamenii reactioneaza diferit. Unii fug pe scari sau se ascund pe sub mese, altii incep sa urle sau raman incremeniti. Mai sunt si unii care scaneaza situatia si aleg cea mai buna varianta pentru supravietuire. Sunt lucizi si constienti de ce li se intampla, sunt capabili sa priveasca situatia rece si distant si sa aleaga din bagajul de experiente si trairi solutia care sa ii mentina in viata.

Pentru fiecare om butonul de start viata are un alt lacas. Autoanalizeaza-te si vei stii unde se afla.

Varsta fizica a omului nu are relevanta in fata unor situatii ce ies din sfera normalului. Maturitatea castigata din lectiile vietii si forta psihica fac diferenta intre invingatori si invinsi. Dar ca sa invingi si sa stii cand ai iesit invingator trebuie sa stii sa pierzi, sa stii ce gust are esecul. Altfel, nu ai habar cat de dulce este victoria.

Cineva imi spunea ca lucrurile castigate prea usor isi pierd frumusetea si esenta. Banalitatea si simplitatea sunt preferatele invinsilor. De aceea invinsii nu pot iesi niciodata invingatori in fata complexitatii vietii sau din luptele complicate ale emotiilor.

Te sarut
Ochis Noir

Scrisoarea 33

Ochii celorlalti erau straini si goi. Nu dorea sa le vada fetzele. Vroia sa se ascunda de oameni, de privirile lor, de gandurile lor. Vroia sa fie invizibila. Sa traiasca doar ea cu durerea ,cu gandurile ei si visele lor. Da. Avea nevoie de insingurare pentru a se regasi,pentru a se reconstrui, pentru a face curat in suflet.

Fiecare zi la servici o tortura.

Daca ar fi avut cum ar fi lasat totul si ar fi plecat sa se intalneasca cu iarba de pe campuri, cu nisipul marii, cu brazii de la munte…sa asculte cantecul pasarilor si sa fie mangaiata de soare.Tanjea dupa linistea naturii pentru ca in ea era scandal, revolta, tipetele De-ce-urilor ii zdentuiau timpanele.

Cum poate sa accepte o situatie pe care nu o intelegea?

Adevarul asta Ce este dat sa se intampla se intampla o umplea de neputinta. Probabil ca asa se simt barbatii impotenti in fata unei femei voluptoase.

Daniels,

Necunoscutul, situatiile prin care nu ai mai trecut niciodata injecteaza in om Teama.
Si odata intrata in tine, frica construieste bariere, ziduri tari si groase. Iti zideste sufletul, dorintele, visele, speranta, viata.

Teama te face prizonierul propriului Eu. Este gardianul care opreste razele Soarelui si scoate cu forcepsul orice vietate care se aventureaza in celula vrand sa ii dea bietului om putina mangaiere. Slugiile fricii –ideile prapastioase tortureaza mintea minut dupa minut, creeand probleme ce par a nu avea nicio rezolvare.

Frica il castreaza pe Barbat si Femeii ii scoate ovarele si uterul. Frica avorteaza orice actiune, dar nasc in oameni frustrari.

Teama vietuieste in toate fapturile. Intr-unele ea este un embrion nedezvoltat,intr-altele teama are dimensiuni asa de mari incat fapturile nu se mai disting.

Animalele cand simt pericolul, de teama fug, se ascund sau se apara. Animalele fac asta instinctual. La fel procedeaza si Omul. Doar ca singura solutie ca sa scapi din ghearele fricii este sa te lupti cu ea. Trebuie sa ii declari razboi. E de ajuns sa castigi o batalie si vei simti ca nu ai castigat doar o batalie, ci ai castigat Curajul.

Daniels,
Iti simt privirea. Si cred ca in ochii lor pot citi admiratia.

Te saruta,
A ta

Orchis Noir.

Scrisoarea 32

Furia ii invada trupul. Se reintoarse in ea si se privi. Numai uitandu-se in sufletul ei putea sa isi alunge furia din carne. In sufletul ei traiau copiii si florile, marea si cerul, soarele si luna, dragostea si bunatatea, zambete si muzica.

Trase un fum si scrise.

Daniels,

Animalele ucid. Oamenii ucid.Oamenii tortureaza.Animalele nu.

Multi cred ca o crima inseamna doar sa infigi cutitul in om, sa-i tragi un glont in cap. Pac, pac si viata s-a incheiat.

Incarca-ti gura-mitraliera cu injurii si trage. Si atunci fata ti se va umple de sangele celuilalt. Si atunci vei deveni asasin. Si moartea nu dispare cu iarta-ma. Si viata nu se reintoarce cu iarta-ma. Si sufletul celuilalt nu se reface cu iarta-ma. Si sangele nu intra in vene cu iarta-ma.

Si daca celalalt nu si-a dat ultima suflare Iarta-ma iti schimba gura criminala in gura de calau. Istoria ne spune ca Joseph Guillotine a murit ghilotinat.

Daniels, buzele gurii noastre au culoarea iubirii nu negreala mitralierei.

Cu dor,
Orchis Noir.

Scrisoarea 31

Privirea ei se agata de cei doi ochi care se uitau la ea. Fata lua din ei o ultima gura de aer inainte de a se arunca in marea singuratatii. Se scufunda in scaun. Apa era neagra.
Dar albastrul ochiilor nu o lasa sa se piarda in negreala.

Ochii care o priveau doreau ca fata ei sa zambeasca. Pe fundul Marii Negre nu poti zambi. Ai nevoie de aer si de miscarea mainilor si a picioarelor. Ai nevoie de energie ca sa nu te ineci.

Stia ca pe irisul celor patru ochi era imprimata imbratisarea. Dar faptul in sine fu suprimat.Asta nu conta pentru ca simtamantul exista.

In masina ei, trecutul si oamenii lui traiau acolo, prezentul si oamenii lui traiau acolo, viitorul si oamenii lui traiau acolo. Masina avea imprimata nopti de amor, saruturi, trairi sub clar de luna, tigari ce luminau noaptea, lacrimi, iubire si durere, speranta, frustrari, imbratisari calde, lumanari si ciocolata, parti din avion si plante culese de pe camp, guma de mestecat si orhidee, perne si carti.

Din mare culese o stea. O slefui, ii baga varful in cerneala din suflet si scrise.


Daniels,

Bebelusi nu sunt pregatiti sa iasa din mediul confortabil in care au stat 9 luni. Parintii nu sunt pregatiti niciodata sa le plece copilul de acasa. Tanarul absolvent de facultate nu este pregatit sa intre in ritmul muncii. Omul nu este pregatit sa renunte la confortul vietuirii de unul singur pentru a se muta cu un alt om. Virgina nu este pregatita de actul sexual. Scolarul nu este pregatit pentru scoala. Pamanteanul nu este pregatit de moarte. Varstnicii nu sunt pregatiti pentru batranete. Nimeni nu este pregatit pentru nimic in viata.

Oricat ai repeta si oricat ai arata ca esti pregatit, adevarul ce se afla in strafundul tau urla la tine si iti spune ca nu esti. Nu ai cum sa fii pregatit pentru ceva ce nu cunosti in totalitate. Fiecare pas pe care-l facem nu seamana cu celalalt. O zi nu seamana cu alta. Gemenii monozigoti, considerati pana recent absolut identici din punct de vedere genetic, au de fapt secvente ADN cu particularitati distincte si personalitati diferite. Nimic nu este absolut identic. De aceea, expresia "a fi pregatit pentru" este eminamente falsa. Singurul verb in fata inceputului este "vreau". Verbul "a vrea" iti furnizeaza energia necesara spargerii barierelor pentru ca acest cuvant este imbracat de Echilibru. A vrea- 2 consoane si 2 vocale. Rezonanta energetica dura, rece, metalica a consoanelor se imperecheaza cu caldura, duiosia si zambetul vocalelor. Pronunta litera e si fii atent ce infloreste pe fata ta.


Daniels,
Intotdeauna noi am gasit echilibrul pentru ca vorbeam, traiam si iubeam cu verbul a vrea pe buze.

Inoata si gaseste steaua pe care ti-am lasat-o aseara. O vei recunoste dupa parfum.

scrisoarea 30

-Ce zici i-ar placea tricoul asta?
-Sunt sigura ca da. Dar mami ii ei tu altadata, cand esti singura.

Nu a mai apucat sa imbrace hainele luate de mama C.

Telefonul suna.
Confirmarea celor simtite de ea, fata le primise de la mama Tone.

Candela ii lumina calea celui care plecase cu parti din sufletul celor care il iubeau.

Timpul nu mai exista. Lumea nu mai exista.Frigul nu mai exista. Caldura nu mai exista. Foamea nu mai exista. Oboseala nu mai exista. Paralizia durerii era singura care exista. Restul murisera.

Orele treceau si golul din ea o taia in bucati mici si o manca. O speria. O innebunea. Isi batea joc de ea. O nimicise. Nu mai avea nicio reactie.Nici o putere. Statea si accepta sfasiala, tortura. Inima ei fusese smulsa din lumea asta. Durerea ii taia ochii. Dorul ii infingea suruburi in creier. Imaginile ii perforau stomacul. Nu se opunea. Statea si accepta totul fara sa scoata un sunet. Se ruga in tacere Creatorului sa aiba grija de sufletul ei pentru care si-ar fi taiat o mana ca sa i-o dea lui, si-ar fi scos un plaman ca sa respire el….

De cand era copil, ea nu gandea, nu simtea, nu traia pentru unu, ci pentru doi. Fata era Omul lui 2, omul Impreuna, omul Imbratisarii, omul Daruirii, omul Altruismului, omul Dansului in pereche.

scrise:

Daniels,

Transformarea vine in viata omului ca un cutremur. Numai lucrurile rezistente raman in picioare. Transformarea incepe in momentul in care lacrimile se scurg, inima este sfasiata si mintea paralizata.

Multi semeni de-ai mei sunt speriati de durere, de suferinta. Fug de ea si incearca sa o evite. Neaga natura umana. Ignora legile lumii. Uita ca bebelusul cand se naste respira durere si apoi iubire. Omul are nevoie de suferinta la fel de mult cum are nevoie de iubire. Pentru ca ambele produc transformarea, inaltarea sufletului. "E mai castigat cel care sufera decat cel care produce suferinta", spunea un om.

Nasterea, Indragostirea, Casnicia, Divortul, Moartea produc transformari radicale in Om, in existenta lui. Tot sistemul de valori este zguduit. Toate principiile verificate si analizate. Prietenii se cern si mastile cad. Se stabilesc alte reguli, alte prioritati, alte credinte, alte placeri, alte nevoi. Totul se restructureaza. Se reaseaza. Numai dupa ce haosul este ordonat, se poate incepe construirea de vise.


Daniels
Dor,
Orchis noir.