dialog despre celalalt si despre trup.oglinda

-daca nu ar fi fost inventata oglinda,cum ai fi reusit sa iti vezi intreg trupul?toate detaliile?
-atingandu-l
-de ce nu mangaindu-l?
-mangaierea cuprinde in sine dezmierdarea, iubirea. atingerea presupune a lua contact direct, dar superficial.
-si cum ai stii ce culoare au ochii tai, ce nuanta are parul tau, buzele tale?
-as intreba pe cineva?
-si de unde stii ca nu te minte?
-nu stiu. il cred pur si simplu.

Daca nu era inventata oglinda eram cu totii niste orbi. Avem nevoie de celalalt pentru a ne vedea. Celalalt este oglinda noastra.Dar trebuie sa fim increzatori si deschisi.Pentru a ne vedea detaliile.

cum recunosti bunatatea?

"Sufletul nostru recunoaste imediat lumina, bunatatea, candoarea, blandetea.Oricat de hatru ai fi, recunosti imediat omul bun, bland, luminos si te bine dispune si pe tine.Pana si criminalii au persoanele lor dragi si acelea sunt dragi tot din aceleasi motive, ca au in ei sadite aceste virtuti. Asa ca nu este mai bine pentru om sa fie dupa cum spune Dumnezeu? Si mai mult decat atat, simtim si noi ca asa este binele, adevarul.Sufletul nostru il recunoaste imediat.Si mai este un lucru curios de frumos.Ati observat ca atunci cand te muncesti pentru cineva, cand ii faci unui om o treaba, sau il ajuti pur si simplu, te simti mai bine, parca capeti mai multa energie? Deci omul recunoaste in sinea sa, in sinele sau, ca "binele", "adevarul", vine din slujire."

doru bem

-Ce relief ai in suflet?
-Desert

Acest adevar este ucigator. Te lasa fara grai. Simti cum trupul zace la pamant fara oxigen. S-a oprit gandirea.S-a oprit timpul. Apoi de undeva, cumva primesti aer. Dar adevarul ramane, doar efectul a fost inlaturat. Cauza? Gresit. Cauze? Mocirloase si este suficient.

desertul pentru totdeauna-paler

un visător poate oscila între realitate şi reverie ca un clovn între râs şi plâns.

"Sunt în mâna ta acum, Luca. Şi ştii de ce?" "De ce?" "Simplu - a zis ea. Dacă poţi să-mi aduci bucurie sau tristeţe, înseamnă că sunt în mâna ta".

"Dacă ai fi perfect, n-aş avea nici un merit că te iubesc". Apoi, mi-a dezvoltat teoria că o femeie se înjoseşte când iubeşte un bărbat care îi este inferior, că, în mod normal, pentru a-şi putea dărui dragostea unui bărbat, femeia are nevoie să-l admire. Alteori, mi-a atras atenţia că femeile fac adesea greşeala de a da bărbaţilor mai mult decât pot să primească, dar că ea nu putea arde cu o flacără mică şi liniştită. "Prefer să-mi închipui că am ce-mi lipseşte, fiindcă simt nevoia să am măcar aşa", mi-a spus într-o seară. Ţin minte că afară era lună plină. Lumina care pătrundea prin fereastra şopronului îi înălbea faţa. S-a ridicat de lângă mine şi a încercat, fără succes, să pună la loc felinarul caleştii. Când a revenit, mi-a reproşat: "Eu aş putea să călătoresc o viaţă întreagă în această caleaşcă fără roţi. Tu n-ai putea. Simt asta".

badu

azi am descoperit-o pe Erykah Badu
mi-a incantat sufletul