usa

privirea zari in departare trei siluete.

o tanara. langa ea doua femei. tanara era invesmantata in fasii lungi multicolore de matase...usa se deschide si intra un barbat...cele doua femei isi pleaca privirea si trag incet de fasiile de matase....trupul tinerei i se arata barbatului....rusinata, incearca sa isi acopere cu parul goliciunea...

barbatul ii saruta mainile si o acopera cu trupul lui.

-deschide-te.

trupul il asculta.

-deschide-te

inima il asculta

-deschide-te

Tanara era inchisa pentru lume. Glasul lui o deschidea. Doar pentru el.

Usile s-au inchis.

pe cer o luna rotunda acoperita. lumina razbea prin plasa de nori.
pe masura ce sofam norii se indepartau de ea...lasand-o goala in ochii mei.
zambeam.

zambetul lui G

"viata inseamna experiente. trairi. sentimente nascute, consolidate, asumate. inseamna cumulul de dureri si iubiri, inseamna orice om care te-a atins fie doar si in treacat, ai tresarit, ai pastrat ceva, ai mers mai departe, dar nu ai uitat niciodata. atingerea. schimbul de energii. dialogul dintre suflete. amprentele lasate in minte, pe corp, in suflet.

nu sunt un om razboinic, pasnica mi-e mintea, pace mi-e in suflet. probabil instinctul de aparare imi forteaza idei si gesturi de contra-atac, dar in mine nu zace sange. nu zac rani. primite sau date. vine sufletul ala de la nastere si reuseste sa cicatrizeze totul si sa lase la final nevoia de pace. nevoia de a zambi. nevoia de a face pe cineva sa zambeasca. nevoile se nasc pentru a fi satisfacute, de unde si dorinta si finalitatea de a-mi satisface dorintele. zambetul. al meu si al lor. al tau. de asta nu pot fi decat calm si linistit, chiar daca viata ma incearca cu razboi si nelinisti. cu durere. probabil trebuie sa fiu intarit, sa ajung la acel stadiu in care niciodata nu voi mai lasa indoiala in suflet. nu voi mai lasa greul sa se aseze si sa faca ravagii. de asta inca lupt pentru o idee. nu de regasire. macar de reconciliere. oamenii pot trai separati, fiecare pe drumul sau, chiar daca sunt total opusi. dar intersectiile de vieti sau suflete, ca si in modul de organizare rutier, sunt semnalizate civilizat si lasa loc de decenta in trafic. in traficul de sentimente si in fluxul de idei, trairi, atingeri." by G

"Ori ce cerc deschis trebuie inchis!" Asadar, sufletul este auto-damnat sa experimenteze ambele fatete ale monedei: "Cine scoate sabia, de sabie are parte, cine ia pe altii in robie, de robie va avea parte"! Scopul vietii este "actualizarea individula a identitatii sufletului". Venim in trup pentru a invata sa-l recunoastem pe Dumnezeu, experimentam efemerul pentru a intelege eternitatea.


Avand imaginea devenirii noastre pe termen lung, ingerii pazitori nu ne feresc de greutati tocmai stiind ca aceste obstacole au menirea de a ne intari. Experinta suferintei te face mai destept!"

oreste

in my arms

mi-am adus aminte de niste replici:

Julien Jeanvier: "Being an adult means to have a speedometer that marks 210 and not driving over 60. Friends are like eyeglasses. They make you look smart, but get scratched and then bore you. Luckily, sometimes, you get super cool glasses. Me... I've got Sophie!"

Scrisoarea 47

Motto: “There's an opposite to déjà vu. They call it jamais vu. It's when you meet the same people or visit places, again and again, but each time is the first. Everybody is always a stranger. Nothing is ever familiar.” Palahniuk Chuck
cateodata mi-as dori sa pot sa fiu invizibila cand vreau eu....asta e un soi de egoism...
.
aseara voiam sa privesc oamenii, dar glasurile si intrebarile ma hartuiau..ma bruiau
cand am sosit...aterizasem intr-un film...stiam tema, cunosteam si personajele dar....chipurile erau mai transparente.., pierdusem replicile...si incercam sa adun scenele ca sa inteleg sentimentul si mesajul pe care filmul dorea sa mi-l transmita:

-zambete pe chipuri udate de lacrimi.
-goliciune sufleteasca plina de bautura lui Bacchus.
-fericire inhibata.
-tensiune mocnita
-tinerete ce se sufoca de atata make-up
-suflet inchis in singuratate si neintelegere.
si eu scaldata in ganduri.

Am privit coltul unde ardea o candela...si parca ii auzeam vocea.....trecutul sorbi din prezent.

" stiu ca si tu ai facut la fel...dar simt nevoia sa impartasesc cu tine asta....comunicarea e cea mai importanta...( probabil ca zambetul inflorise pe chip in timp ce gandeam asta).. stateam si ma uitam asa la ei...oameni atat de diferiti...dar totusi legati de ceva..ii iubesc...sunt prietenii mei si ii accept asa cum sunt..iti dai seama ca sufletul le este colorat si cu nuante inchise nu doar galben, rosu, bleu...dar asta-i omul. imperfect."

filmul s-a incheiat in ritmul unei melodii. Versurile imi aminteau de cuvintele scrise intr-o carte.... Oxigenul imi intrase in plamani.Era noapte si eu respiram aerul diminetii, uitandu-ma la luna. Si-n mine si pe cerul negru vedeam un cerc rotund si multe stele.

Daniles, pe unde zbori acum?

Am luat o stea,cea mai firava, am modelat-o si am scris:

Daniels,

Te-ai simtit vreodata strain si de-al casei deopotriva? Este un sentiment straniu, pe care il experimentez des de cand ai plecat. Nu e vorba de singuratate, ci ..nu imi mai gasesc locul...nu mai cred in vise ...ci incerc sa transform visele in realitate. Realitatea de pe foaie sau cea care incape intr-o clipa. Nu asa imi recomandai? Crede in visul tau si universul te va ajuta sa ti-l implinesti, daca cel de sus va aproba visul. “Indrazneste”.

Si de fapt ce-i realitatea? O succesiune din ce vezi, auzi, simti.

Nu tanjesc dupa case, mese, fotolii. Asta-i natura moarta........Am murit si eu si nu mai vreau moarte. Intr-o zi viata m-a nascut. Nu sunt nascuta din dragoste, ci din durere. Am fost abandonata pana in momentul in care un om m-a luat in brate si mi-a dat o jucarie si o prajitura. Cartea si scrisul.

cu dor,
Orchis Noir

Zborul

Loli impacheta bucatica de foaie si o puse in cartea din geanta. Se uita la Personaj. Asa comunica cu el. Prin priviri. Nici el nu stia de unde venea foaia, dar simtea ca mesajul le era adresat. Era ciudat. Cine sa le scrie? Si de ce? In plus, ei nu existau decat de cateva ore. Sau poate ca altcineva stia deja de ei dinainte de a exista ei, impreuna. Isi sarutau inimile cu ochii.

Se uitau in spate. Amandoi. Deodata. Sincronicitate nefortata, nechemata, ci naturala.Vedeau in zare inmormantarea trecutului. Priveau in fata.Amandoi. Deodata. Sincroni...ati inteles. Sunteti curiosi, nu? Sa continuam. In fata vedeau botezul viitorului. Ei erau nasii. Petrecerea se termina repede. Chiar daca asta e o poveste, sarbatoarea nu a tinut trei zile si trei nopti, ci s-a incheiat la orele diminetii. Au pornit cu inima plina de veselie si cu buzele insiropate de propriul gust pe drum. Drumul era serpuit, plin de obstacole, animale salbatice si capcane. Societatea si regulile ei. S-au uitat unul in altul si au gasit solutia. S-au imbratisat si si-au pecetuit pe buze secretul libertatii. Stiau cum sa parcurga drumul fara sa se raneasca sau sa se piarda unul de altul. Imbratisarea le facu aripile functionale. Zburau. Se jucau in aer, se mangaiau, radeau. Loli se incolaci in jurul lui. Ii strangea barbatia. Il dezbraca si il sorbi. Picatura cu picatura. Ca sa simta gustul.

Il bau, dar ii era foame.Foamea le opri zborul. Aterizau fortat. Se aflau intr-un restaurant.

-Buna ziua, am dori ....dialogul dintre ei si chelner este neinteresant, de aceea nu are sens sa il mai scriu.

Loli isi indrepta privirea spre piciorul mesei. O alta foaie,un alt mesaj spuse Gandul.

“Voia omeneasca nu innoada legaturile sufletesti. Voia omeneasca doar poate sa le recunoasca. Citeste cu atentie. Ultima litera din sinonimul intentiei este de fapt prima litera a actiunii.....”