scrisoarea 35

Iubea imbratisarile.In imbratisare,inimile se ating,sufletele se mangaie reciproc, se joaca si discuta. Cand iei in brate un om il simti. Ii auzi respiratia, ii vezi tresarirea carnii, ii mirosi parfumul, ii descifrezi vibratiile aurei. Atunci se produce un click. Corpul tau fie respinge celalalt trup, fie il accepta.

De cele mai multe ori in fata Lui Minciuna, Falsitatea se evaporau. Nu reuseau sa prinda niciun contur.In fata Lui Ea statea dezbracata. Si nu simtea nici rusine, nici teama. Nici frig nu-i era. El o intuia, o citea, ii cunostea nevoile fara ca ea sa i le spuna, ii oferea sprijinul fara ca ea sa il ceara, ii oferea saruturi fara ca ea sa i le solicite, o poseda cu pasiune fara ca ea sa ii spuna sa faca asta. Nu ii cerea niciodata nimic, dar primea intotdeauna tot ce isi dorea.

Amandoi stiau ca iubirea din ei le deschide mintea si ochii si astfel vad si cunosc nevoile celuilalt fara sa fie nevoiti sa le verbalizeze. Cand ii ceri celuilalt ce iti doresti vraja s-a spulberat.

Ochii erau umflati. Trupul secat. Energia o luase la goana. Mama Tone o simti. O stranse de mana si o linisti. In venele ei intrase afectiunea sincera prin acele degete ce ii citeau durerea.


Daniels,

Iubirea unor oameni il arunca pe cel iubit in temnita. Unul sta afara si altul inauntru. Aceasta modalitate de a iubi desparte si nu uneste, provoaca angoase, temeri si certuri. In inchisoarea creata de iubirea celuilalt, omul fie incearca sa evadeze, fie asteapta eliberarea, fie se va obisnui cu stares si va incerca sa scoata frumusetea din cei patru pereti . Va creea-ganduri, principii de viata, scrieri, scenarii pentru piese de teatru sau film, sculpturi.

Omul din puscaria-iubire poate avea trupul legat sau dezlegat, murdar sau curat, bolnav sau sanatos. Gardienii posesivitatii ii vor pune individului zale grele, injuriile ii vor pata carnea iar frustrariile ii vor imbolnavi sufletul.

Daniels,
Simt ca esti bine.

A ta
Orchis Noir.

virtual insanity

baptized

pescarus

Omul Nomad sau despre Nevoile ce stau la coada

Cineva imi spunea ca in viata omului, fiintele se plimba. Multi vin, multi pleaca. Putini raman. Oameni sunt nomazi. Soarta le trimite indivizilor persoanele potrivite care sa ii ajute sa intre sau sa iasa dintr-o anume situatie. Unii au ochi sa vada si sa aprecieze ajutorul si timpul acordat de acele persoane. Altii nu. Cei din urma atat pot sa vada. Atat pot aprecia. Atat pot respecta. Si astfel odata satisfacuta necesitatea, individul incepe sa caute alte persoane care sa-i satisfaca celelalte nevoi care stau la coada si asteapta. Omul cu structura nomada nu stabileste relatii durabile. Esenta lui nu este stabilitatea. Ori o relatie cu cineva care nu construieste fundatii, ci doar se muta dintr-un loc in altul se destrama la fel de repede precum baga briza marii nisipul in cort daca fermoarul este deschis.

Scrisoarea 34

Omnia sol temperat
purus et subtilis,
novo mundo reserat
faciem Aprilis,
ad amorem properat
animus herilis
et iocundis imperat
deus puerilis.
Rerum tanta novitas
in solemni vere
et veris auctoritas
jubet nos gaudere;
vias prebet solitas,
et in tuo vere
fides est et probitas
tuum retinere.
Ama me fideliter,
fidem meam noto:
de corde totaliter
et ex mente tota
sum presentialiter
absens in remota,
quisquis amat taliter,
volvitur in rota.

Motto: "Te admir ca intotdeauna gasesti puterea si bunatatea sa mergi mai departe "
O floare alba, de primavara graise intr-o dimineata de februarie. Fata ii saruta petalele si isi aprinse tigara.

Reusise sa ii impace pe cei trei care alesese injectia letala pentru patrupedele lor.

Cu ea era mai greu. Trupul ii era intepenit pe canapea. Din el se scurgeau lacrimi fierbinti. Se simtea inca mirosul lui Jack in camera. Zgarda lui pe afla in poala fetei. Paturica pe care dormise piticutzul in bratele ei zacea aruncata pe jos.

Fata alungase vointa. Sufletul ei era un camp de batalie. Ratiunea si Simtirea se luptau, se taiau reciproc si se schingiuiau. Le lasa sa se bata, sa se arda una pe alta,sa se consume reciproc. Stia ca pasarea Phoenix reinvie din cenusa. Era omul extremelor. Iubea si suferea la temperatura ridicata.

Din batalie ochii pastrau urmele ranilor interne. Erau inrositi si umflati. Pleoapele grele doreau sa fie sarutate.

Un trabuc, o iesire la restaurant si o discutie. Si din nou se ridica in picioare. Si din nou se spala de negreala si sange. Si din nou iesise invingatoare. Si din nou in plamani respira aerul vietii. Si din nou plantase zambete si bunatate in ea. Si din nou norii fura nevoiti sa plece. Si din nou Soarele rasarise.

Daniels,

In fata cutremurului oamenii reactioneaza diferit. Unii fug pe scari sau se ascund pe sub mese, altii incep sa urle sau raman incremeniti. Mai sunt si unii care scaneaza situatia si aleg cea mai buna varianta pentru supravietuire. Sunt lucizi si constienti de ce li se intampla, sunt capabili sa priveasca situatia rece si distant si sa aleaga din bagajul de experiente si trairi solutia care sa ii mentina in viata.

Pentru fiecare om butonul de start viata are un alt lacas. Autoanalizeaza-te si vei stii unde se afla.

Varsta fizica a omului nu are relevanta in fata unor situatii ce ies din sfera normalului. Maturitatea castigata din lectiile vietii si forta psihica fac diferenta intre invingatori si invinsi. Dar ca sa invingi si sa stii cand ai iesit invingator trebuie sa stii sa pierzi, sa stii ce gust are esecul. Altfel, nu ai habar cat de dulce este victoria.

Cineva imi spunea ca lucrurile castigate prea usor isi pierd frumusetea si esenta. Banalitatea si simplitatea sunt preferatele invinsilor. De aceea invinsii nu pot iesi niciodata invingatori in fata complexitatii vietii sau din luptele complicate ale emotiilor.

Te sarut
Ochis Noir

adio suflet

Motto: Privirea omului mic ce ii purta in suflet gena i-a taiat retina. Ochii barbatului erau inundati in sange. Acum cei doi ochi albastrii sunt rani. Albastrul s-a preschimbat in rosu. Sufletul barbatului s-a ascuns sau s-a zidit. Nu se stie inca.

Privirea catelului mic ce ii purta in suflet iubirea i-a taiat retina. Ochii fetei erau inundati in sange. Acum cei doi ochi albastrii sunt rani. Albastrul s-a preschimbat in rosu. Sufletul fetei s-a ascuns sau s-a zidit. Nu se stie inca.Daca il cva prinde il va omori.

Fata intrase cu teama in curte. Avea senzatie de lesin. Sufletul incerca sa o pregateasca dandu-i semne ca moartea a venit lar la ea.

-Jack ! Hai la mami iubirea mea mica. Jackutz ti-a adus mami ceva bun. Hai vino!unde te-ai ascuns mey piticutz mic.

Senzatia de lesin deveni din ce in ce mai accentuata. II era ameteala.Se opri si isi ridica privirea spre cerul instelat. Apoi o cobori.Dintr-o cutie murdara, doi ochisori cafenii se zareau. Ridica capsorul incet. Apoi si trupul slabit. Ii simti mirosul feteie si codita incepu sa se miste.

Din ochii fetei picura apa sarata. Blana catelului era uda si murdara. Coastele puteau fi cu usurinta numarate. Slabiciunea si suferinta se indragostisera de catelul ei. Sau poate ca prin mangaierea ei se scursese in trupul de caine veninul durerii. Ea il otravise. Iubirea ei omora.

Fata isi dadu jos haina si inveli puiul de animal. Il lua in brate si il alinta. Il baga in masina si il duse acasa.

Noaptea o prinse pe fata blonda langa catelul slabit care varsa tot ce manca. Nu e de mirare ca e catelul ei. Nici unul dintre ei nu putea sa aiba ce isi doreau. Mancare. Pe ea nu o mai putea hrani nimeni . Pe el, fata incerca sa ii dea cate putin sa manance. Poate asa vor pacali boala. Ii era frica fetei.

Catelul se linisti si adormi. Fata atipise in sezut langa el.

Parca masina la Facultatea de Medicina Veterinara. Se privi in suflet si vazu ca e noapte.

O zari pe tanara si isi dadu seama ca o cunoaste. Era o colega de liceu. Ii recomanda cel mai bun medic .

Aseza trupul micutzului pe scaun si incepu sa–i priveasca pe oameni. Toti sufereau alaturi de cateii sau pisicile lor. Vorbi cu Jackutzul ei.

-Jackutz hai sa le ridicam moralul fiintelor astora. Au nevoie de noi. Eu pe om si tu pe animal. Da ? Catelul ii linse mana si ceru mangaiere. Fata il alinta pe scumpul ei si apoi se duse sa ii cumpere o zgarda de la farmacia din incinta facultatii.

Langa un barbat un Huski isi astepta sfarsitul. Era primul. Barbatul intepenise si ochii ii erau goi. Fata se duse si ii stranse mana. Mana barbatului reactiona. Apoi se apleca si il mangaie pe catel.

Langa o femeie batrana un maidanez roscat isi astepta sfarsitul. Era al doilea. In ochii batranei norii plangeau. Fata se duse si ii stranse mana. Mana batranei reactiona.Apoi se apleca si il mangaie pe catel.

Langa un batran o pisica isi astepta sfarsitul. Era a treia la rand. Batranul zacea pe scaun.fata se duse si ii sterse obrajii udati. Apoi se apleca si o mangaie pe pisica.

Medicul ii spuse ca ce are Jack este incompatibil cu viata.
-Aceasta malformatie congenitala apare rar. La fel ca si ruperea manetei, spuse fata, in sinea ei

Langa o umbra neagra un catel mic,de 4 luni isi astepta sfarsitul. Se ascunse sub scaun si refuza sa ii priveasca ochii fetei.

-Iarta-ma Jack! Si lacrimi siroaie curgeau din ea.Mainile ii tremurau.
-Jack, Misu te vrea la el. Sunt neputincioasa puiutzul meu mic.
Adio sufletzel.

Necuvantatoarea ii privi ochi, ii linse mana,scoase un schelelait lung apoi cazu.

Tot ce iubise fata pleca din lumea asta mult prea devreme. Fata se hotara sa omoare ea singura orice fiinta in care vedea ca traieste un pic din ea. Ii va omori din sufletul ei pe toti. Prieteni, familie, frati, verisori. Pe toti. Nu mai putea. Nu mai avea nici un pic de energie. Nici un pic de vointa. Nici un pic de suflet.Nici un pic de speranta.Era un nimeni.Un gol. O secatura de om.