Charles Bukowski.
Cineva mi-a spus ca nu are cum sa nu imi placa Bukowski. Da! Are perfecta dreptate. Ador scriitura lui. Este si dura si tandra si scarboasa si dulce. Parca te dai in leagan. Cand vezi cerul cand pamantul.
Dar Bukowski nu poate fi acceptat de catre toate lumea.
Cititorul lui Charles are capul printre nori, privirea indreptata spre mare si paseste fara frica cu picioarele desculte.
sfat: cititi cartea nu recenzile de pe net. sunt stupide.
2 fragmente din "Femei" :
"Asa statea treaba cu oamenii. Cu cat ii cunosteai mai mult , cu atat ieseau la iveala mai multe excentritati. Uneori extravagantele lor erau amuzante"
"M-am gandit la despartiri. Cat de dificile erau, insa de obicei, abia dupa ce te desparteai de o femeie intalneai o alta.Totusi, trebuia sa gust femeile, ca sa le pot cunoaste cu adevarat, sa patrund in interiorul lor. Imi era usor sa inventez barbati pentru ca era si eu unul unul, dar pentru mine femeile pareau aproape imposibil de imaginat in fictiune fara ca mai intai sa le cunosc.. Sa ca le exploram cat de bine puteam si am descoperit in interorul lor fiinte umane.Scrisul avea sa fie uitat. Scrisul urma sa devina un reziduu. Scrisul urma sa devina mult mai putin important decat episodul insusi, pana ce episodul se termina. Un barbat nu trebuia sa aibe o femeie ca sa se simta pe cat de adevarat putea sa se simta, dar era mai bine daca reusea sa cunoasca vreo cateva.Apoi, cand legatura lua o intorsatura proasta, avea sa simta cum era sa fii cu adevarat singur si innebunit, si astfel sa stie ce trebuie sa infrunte, si in cele din urma, cand propriul lui sfarsit avea sa vina. "
Friday, January 29, 2010
oreste-fericirea, suferinta si teama
textul scris de oreste este superb.
"Din nefericire, foarte multi oameni duc o viata tehnica, sterila. Studiaza mecanic, traiesc conformist: isi iau examenele, sunt sedusi de diplome si recunoasteri formale, se angajeaza pentru a supravietui sau pentru a parveni social si economic. Cei care "au invatat" cum merge lumea, cum functioneaza sistemul, capata un soi de superioritate,de aroganta, si exact in acest stadiu de evolutie mentala se insinueaza principiul separatismului. "Eu sunt mai destept, ma descurc, astia sunt cam fraieri, de ce sa nu profit..."? Si uite asa, am trait pana acum in plina dualitate: stapan-sclav. Iar atributul care a facut posibila functionarea mecanismului a fost teama! Daca te-ai saturat ca viata sa te traiasca, ca altii sa decida in locul tau, inseamna ca te-a cuprins deja dorul de libertate si de creatie. Un tehnician poate obtine rezulate, dar un creator prin redescoperirea naturii sale divine, imbunatateste lumea din jurul sau. Secretul nu este revolta, revolutia, rebeliunea din interiorul "inchisorii". Ar fi stupid si inutil, ci tehnica evadarii din mediocritate, frustrare si neimplinire consta in dezvoltarea capacitatii de a vedea "printre gratii". Nu putem lupta impotriva viciilor eliminandu-le mecanic, fortat, automat. Devenim impliniti cu adevarat cand intelegem resorturile care ne-au produs disconfort si suferinta. Fiind, insa mult prea disperati sa ne realizam, pornim in cautarea fericirii pe carari infundate, caci daca o cautam in afara, oare cum am putea-o gasi? Daca, ne-am intoarce,insa, cautarea si in dimensiunile noastre interioare am intelege ca fericirea este un derivat care apare doar atunci cand a disparut teama. Iar fericierea suprema este sinonima cu iubirea neconditionata! Cauta iubirea si ea te va face fericit, asa cum adevarul te face liber! Doamne Ajuta!"-ORESTE
"Din nefericire, foarte multi oameni duc o viata tehnica, sterila. Studiaza mecanic, traiesc conformist: isi iau examenele, sunt sedusi de diplome si recunoasteri formale, se angajeaza pentru a supravietui sau pentru a parveni social si economic. Cei care "au invatat" cum merge lumea, cum functioneaza sistemul, capata un soi de superioritate,de aroganta, si exact in acest stadiu de evolutie mentala se insinueaza principiul separatismului. "Eu sunt mai destept, ma descurc, astia sunt cam fraieri, de ce sa nu profit..."? Si uite asa, am trait pana acum in plina dualitate: stapan-sclav. Iar atributul care a facut posibila functionarea mecanismului a fost teama! Daca te-ai saturat ca viata sa te traiasca, ca altii sa decida in locul tau, inseamna ca te-a cuprins deja dorul de libertate si de creatie. Un tehnician poate obtine rezulate, dar un creator prin redescoperirea naturii sale divine, imbunatateste lumea din jurul sau. Secretul nu este revolta, revolutia, rebeliunea din interiorul "inchisorii". Ar fi stupid si inutil, ci tehnica evadarii din mediocritate, frustrare si neimplinire consta in dezvoltarea capacitatii de a vedea "printre gratii". Nu putem lupta impotriva viciilor eliminandu-le mecanic, fortat, automat. Devenim impliniti cu adevarat cand intelegem resorturile care ne-au produs disconfort si suferinta. Fiind, insa mult prea disperati sa ne realizam, pornim in cautarea fericirii pe carari infundate, caci daca o cautam in afara, oare cum am putea-o gasi? Daca, ne-am intoarce,insa, cautarea si in dimensiunile noastre interioare am intelege ca fericirea este un derivat care apare doar atunci cand a disparut teama. Iar fericierea suprema este sinonima cu iubirea neconditionata! Cauta iubirea si ea te va face fericit, asa cum adevarul te face liber! Doamne Ajuta!"-ORESTE
scrisoarea 14
El isi dorea o femeie in ochii careia sa se oglindeasca el. Sa respire prin ea, sa traiasca prin ea, sa ii inteleaga libertatea si pasiunea, sa impartaseasca si bune si rele, sa isi doreasca sa fie mama, sa creada in familie, sa il iubeasca cu totul. cu familia pe care o are, cu defectele si ranile din suflet, cu tabieturile si piticii lui. Sa vorbeasca fara cuvinte si sa se inteleaga in tacere. Sa lupte. Sa merite dragostea lui. Sa creada in El.
Ea isi dorea un barbat in ochii careia sa se oglindeasca ea. Sa respire prin el, sa traiasca prin el, sa ii inteleaga libertatea si pasiunea, sa impartaseasca si bune si rele, sa isi doreasca sa fie tata, sa creada in familie, sa o iubeasca cu totul, cu familia pe care o are, cu defectele si ranile din suflet, cu tabieturile si piticii ei. Sa vorbeasca fara cuvinte si sa se inteleaga in tacere. Sa lupte. Sa merite dragostea ei.Sa creada in Ea.
Nu credeau in gesturi marete, de fatada. Nu credeau in vorbe goale fara continut. Credeau in Destin.Credeau in glasul inimii si in lumina din ochi. In ochi se oglindeste sufletul omului.
Din seara in care a ajuns la el in camera ea nu a mai plecat.
-Nu pot fara tine. Nu stiu de ce. Mei fata, m-ai innebunit. Baietii ma tot cheama sa ies. Eu as sta numai cu tine. Ceva ma atrage acasa. Abia astept sa ajung acasa.
Sufletele celor doi se iubeau de mult.
O vreme cele doua suflete s-au ratacit. Si tanjeaua unul dupa altul.
Un ochi abil putea sesiza miscarea sufletului in lumea materiala. Se asezau tot timpul unul langa altul. Aveau aceleasi dorinte,nevoi si principii desi nu si le-au creat impreuna. El avea grija de ea de cand se stiau. O grija inexplicabila. Ea il suna la fiecare sarbatoare si cateodata si fara motiv desi, drumurile lor pareau despartite.. El o conducea acasa de fiecare data cand se vedea cu ea desi putea sa o faca oricine altcineva. Ea ii raspundea dinainte la intrebarea pe care inca nu i-o adresase. El ii stia dinainte dorinta nerostita.
Intr-o seara, intr-o noapte se nascuse din unirea trupurilor si a sufletelor un NOI.
Intr-o camera, intr-o seara cei doi au rostit un DA.Nu a fost dat la primarie. Nu a avut flori colorate in mana si nici costum de cununie.
Dar au avut totusi flori. Flori de lacrimi de fericire. Si au avut si costume. El era imbracat in ea si Ea era imbracat in el. Martor le era Luna si nasii cei doi catei din curte.
Gandurile o posedau. Trebuia sa se exorcizeze. Foaia o astepta cuminte.
Daniels,
Omul isi este siesi dator sa se cunoasca si sa traiasca simtiind nu sa se priveasca traiind.
Sa stie ce-i place si ce nu, sa-se depaseasca limitele, sa mearga inainte indiferent de piedicile pe care le intalneste sau de conditiile meteo. Cu alte cuvinte, sa traiasca toate lucrurile ce ii apar in viata. Si durerea si suferinta si bucuria si dezamagirea.
Orice om, cel putin o data in viata experimenteaza o criza existentiala. Toate intrebarile nerostite pana atunci ii inunda creierul. Toate dorintele nesatisfacute ii innebunesc trupul si imaginatia. Toate nerealizarile si frustrarile pe care nu le-a acceptat si inteles il duc in pragul sinuciderii, al divortului, al separarii, al rupturii, al decaderii, al… cred ca ajung astea.
In criza existentiala Buna, Ce faci este batut mar de catre DE CE ? De ce-ul acapareza omul. Il ia in stapanire. Te uiti la omul respectiv si singurul lucru pe care il vezi este o halca de carne tatuata cu DE CE peste tot. Pe nas, in cap, pe frunte, pe ochi, pe urechi, pe brate, pe sani, pe fund, pe spate.
In criza existentiala halca de carne vegeteaza, plange, nu mananca, sufera de insomnii si habar nu are de viata lui. Viata trece pe langa el pentru ca el sta si se uita si se intreaba. (sigur sti ce) DE CE ?
In criza existentiala carnea animata nu are nici energia unei muste.
Din criza asta existentiala nu te poti scoate decat tu singur. Te iei de par si te tragi in sus. Cu forta si convingere. Inainte de asta este obligatoriu sa iti dai doua palme si sa bagi niste whiskey sau vodca. Fiecare dupa preferinte. Nu bere ca e prea slaba si nici tequila ca nu te duci la petrecere ci la bataie. Te iei la tranta cu viata.
Daniels,
Ti-am suflat un sarut.
Orchis noir.
Ea isi dorea un barbat in ochii careia sa se oglindeasca ea. Sa respire prin el, sa traiasca prin el, sa ii inteleaga libertatea si pasiunea, sa impartaseasca si bune si rele, sa isi doreasca sa fie tata, sa creada in familie, sa o iubeasca cu totul, cu familia pe care o are, cu defectele si ranile din suflet, cu tabieturile si piticii ei. Sa vorbeasca fara cuvinte si sa se inteleaga in tacere. Sa lupte. Sa merite dragostea ei.Sa creada in Ea.
Nu credeau in gesturi marete, de fatada. Nu credeau in vorbe goale fara continut. Credeau in Destin.Credeau in glasul inimii si in lumina din ochi. In ochi se oglindeste sufletul omului.
Din seara in care a ajuns la el in camera ea nu a mai plecat.
-Nu pot fara tine. Nu stiu de ce. Mei fata, m-ai innebunit. Baietii ma tot cheama sa ies. Eu as sta numai cu tine. Ceva ma atrage acasa. Abia astept sa ajung acasa.
Sufletele celor doi se iubeau de mult.
O vreme cele doua suflete s-au ratacit. Si tanjeaua unul dupa altul.
Un ochi abil putea sesiza miscarea sufletului in lumea materiala. Se asezau tot timpul unul langa altul. Aveau aceleasi dorinte,nevoi si principii desi nu si le-au creat impreuna. El avea grija de ea de cand se stiau. O grija inexplicabila. Ea il suna la fiecare sarbatoare si cateodata si fara motiv desi, drumurile lor pareau despartite.. El o conducea acasa de fiecare data cand se vedea cu ea desi putea sa o faca oricine altcineva. Ea ii raspundea dinainte la intrebarea pe care inca nu i-o adresase. El ii stia dinainte dorinta nerostita.
Intr-o seara, intr-o noapte se nascuse din unirea trupurilor si a sufletelor un NOI.
Intr-o camera, intr-o seara cei doi au rostit un DA.Nu a fost dat la primarie. Nu a avut flori colorate in mana si nici costum de cununie.
Dar au avut totusi flori. Flori de lacrimi de fericire. Si au avut si costume. El era imbracat in ea si Ea era imbracat in el. Martor le era Luna si nasii cei doi catei din curte.
Gandurile o posedau. Trebuia sa se exorcizeze. Foaia o astepta cuminte.
Daniels,
Omul isi este siesi dator sa se cunoasca si sa traiasca simtiind nu sa se priveasca traiind.
Sa stie ce-i place si ce nu, sa-se depaseasca limitele, sa mearga inainte indiferent de piedicile pe care le intalneste sau de conditiile meteo. Cu alte cuvinte, sa traiasca toate lucrurile ce ii apar in viata. Si durerea si suferinta si bucuria si dezamagirea.
Orice om, cel putin o data in viata experimenteaza o criza existentiala. Toate intrebarile nerostite pana atunci ii inunda creierul. Toate dorintele nesatisfacute ii innebunesc trupul si imaginatia. Toate nerealizarile si frustrarile pe care nu le-a acceptat si inteles il duc in pragul sinuciderii, al divortului, al separarii, al rupturii, al decaderii, al… cred ca ajung astea.
In criza existentiala Buna, Ce faci este batut mar de catre DE CE ? De ce-ul acapareza omul. Il ia in stapanire. Te uiti la omul respectiv si singurul lucru pe care il vezi este o halca de carne tatuata cu DE CE peste tot. Pe nas, in cap, pe frunte, pe ochi, pe urechi, pe brate, pe sani, pe fund, pe spate.
In criza existentiala halca de carne vegeteaza, plange, nu mananca, sufera de insomnii si habar nu are de viata lui. Viata trece pe langa el pentru ca el sta si se uita si se intreaba. (sigur sti ce) DE CE ?
In criza existentiala carnea animata nu are nici energia unei muste.
Din criza asta existentiala nu te poti scoate decat tu singur. Te iei de par si te tragi in sus. Cu forta si convingere. Inainte de asta este obligatoriu sa iti dai doua palme si sa bagi niste whiskey sau vodca. Fiecare dupa preferinte. Nu bere ca e prea slaba si nici tequila ca nu te duci la petrecere ci la bataie. Te iei la tranta cu viata.
Daniels,
Ti-am suflat un sarut.
Orchis noir.
Din acea seara, NOI-ul nu mai putea sa moara. Pentru ca el era in ea si ea in el. El traia PRIN ea, IN ea, CU ea. NOI-ul avea forma pura, sanatoasa. Trecerea timpului, certurile si nemultumirile nu l-au atins, nu l-au corupt.
Din acea seara cand cerul ochilor ei s-a innegrit de durere iar trupul ei a fost ciopartit prin moartea celuilalt trup NOI-ul a fost inghitit de catre Ea. Si s-a dizolvat in sangele ei asa ca nimeni nu mai poate distinge El de Ea.
Pe un colt de foaie cineva scrise : in viata asta, in material iubirea aproape perfecta nu dureaza mult pentru ca perfectiunea nu e atributul acestei lumi iar o astfel de iubire nu poate respira pe Pamant. Unul trebuie sa zboare. Catre alte zari
Sunset over the hedge
photo by Radu Cristian Zaharia
Thursday, January 28, 2010
Argument pentru Monsieur G
Unii Oameni au tendinta de a privi lucrurile in alb si negru. Nu sesizeaza nuantele.
Unii Oameni au tendinta de a isi privi doar propriile probleme, frustrari, bucurii, impliniri, dar doar le privesc.Ca la TV.
Nu le analizeaza, nu le cauta radacina, nu-si cunosc demonii si nici ingerii.
Autoanaliza este o dovada de curaj. Sa vezi demonul din tine te poate ucide psihic. Sa scoti uratul, sa-i dai viata lui Mefisto din tine pe o foaie este o forma de eroism. La fel ca spovedania.
Odata eliberate cuvintele din gaoacea TA nu mai ai control asupra lor. Nu-ti mai apartin desi vin din tine. Fiecare cititor le poate manui cum vrea el.
Scriitura lui Monsieur G este plina de demoni si ingeri. Te plimbi prin iad (placerea carnala este considerata a fi efectul posedarii demonului Lilith) si rai ( trandafiri, iubire) Nu cu masina ci cu bicicleta. Ca sa poti simti raceala sau caldura sufletului, vantul frustrarii, soarele iubirii si al bunatatii.
Scriitura lui G o citesti cu emotie, cu sufletul la gura, cu speranta.Cuvintele folosite de scriitor se adreseaza sufletului nu ratiunii. Exorcizarea facuta de scriitor iti tine sufletul la gura si iti face parul maciuca. Personajele desi urate ( daca consideram tiparul standard de uratenie-femeile sunt grase, barbati cu burti si piele atarnand) nu le respingi, nu uratenia lor fizica iti provoaca grimase ci decaderea lor morala.Dar nici bine nu te strambi ca sufletul ti se strange. In mizeria gandurilor in care se scalda apare Intotdeauna Un Soare. Soarele Pasiunii sau al Prieteniei, Soarele Iubirii sau al Compasiuni. Astrul asta lumineaza chipurile si curata sufletul de negreala.
Astepti schimbarea tonului si implicit a firului narativ ca un copil care vrea vata pe bat in parc in timp ce expresivitatea cuvintelor folosite te determina sa dai play la film.
Scriitura lui G se recomanda a fi citita cu mult dupa ce ai mancat pentru ca emotiile pe care ti le trezesc cuvintele folosite se resimt in stomac.Stomacul este centrul energetic in care se revarsa trairile inimii.
Va urma
Unii Oameni au tendinta de a isi privi doar propriile probleme, frustrari, bucurii, impliniri, dar doar le privesc.Ca la TV.
Nu le analizeaza, nu le cauta radacina, nu-si cunosc demonii si nici ingerii.
Autoanaliza este o dovada de curaj. Sa vezi demonul din tine te poate ucide psihic. Sa scoti uratul, sa-i dai viata lui Mefisto din tine pe o foaie este o forma de eroism. La fel ca spovedania.
Odata eliberate cuvintele din gaoacea TA nu mai ai control asupra lor. Nu-ti mai apartin desi vin din tine. Fiecare cititor le poate manui cum vrea el.
Scriitura lui Monsieur G este plina de demoni si ingeri. Te plimbi prin iad (placerea carnala este considerata a fi efectul posedarii demonului Lilith) si rai ( trandafiri, iubire) Nu cu masina ci cu bicicleta. Ca sa poti simti raceala sau caldura sufletului, vantul frustrarii, soarele iubirii si al bunatatii.
Scriitura lui G o citesti cu emotie, cu sufletul la gura, cu speranta.Cuvintele folosite de scriitor se adreseaza sufletului nu ratiunii. Exorcizarea facuta de scriitor iti tine sufletul la gura si iti face parul maciuca. Personajele desi urate ( daca consideram tiparul standard de uratenie-femeile sunt grase, barbati cu burti si piele atarnand) nu le respingi, nu uratenia lor fizica iti provoaca grimase ci decaderea lor morala.Dar nici bine nu te strambi ca sufletul ti se strange. In mizeria gandurilor in care se scalda apare Intotdeauna Un Soare. Soarele Pasiunii sau al Prieteniei, Soarele Iubirii sau al Compasiuni. Astrul asta lumineaza chipurile si curata sufletul de negreala.
Astepti schimbarea tonului si implicit a firului narativ ca un copil care vrea vata pe bat in parc in timp ce expresivitatea cuvintelor folosite te determina sa dai play la film.
Scriitura lui G se recomanda a fi citita cu mult dupa ce ai mancat pentru ca emotiile pe care ti le trezesc cuvintele folosite se resimt in stomac.Stomacul este centrul energetic in care se revarsa trairile inimii.
Va urma
Wednesday, January 27, 2010
scrisoarea 13
Era la interviu.
Siluetele ii asteptau vorbele ca doi catei ce astepata sa se joace cu mingea in parc. O priveau insistent iar una dintre ele isi puse un zambet fals pe fata. Asa citise in carti. Ca zambetul poate sparge gheata. Nu stia ca in fata se afla un iceberg.
De minute bune nu scosese niciun cuvant. Sala imensa si clownii din fata ei au aruncat-o intr-un tunel. Vocile lor erau distorsionate. Nu avea chef sa vorbeasca cu ei. Nu putea. Cuvintele i se inecau in gat.
Isi apleca privirea in jos si mangaie litera M care atarna de o bratara care ii imbratisa mana slabita. Ingerul de pe litera vorbi cu lacrimile. Si astfel obrazul nu fu udat.
In piept simti o durere ascutita. Iubirea iar o intepa iar foaia o striga disperata.
Raspunse:
Daniels,
Auzisem fara sa vreau discutia dintre cei doi.
Ea blonda cu ochi ce inghiteau marea. El blond in ai carui ochi se oglindea cerul.
- E incredibil cum te-ai comportat .
- De ce? Am suparat pe cineva ?
- A nuuuu. Dar nu imi vine sa cred ca mai exista oameni care sa iubeasca cu atat de mult respect. Chiar si cand celalat e mort.Stii doar, am o varsta si in viata mea s-au perindat multe femei. Si nu e prima situatie de genul asta pe care o intalnesc. Am putut sa vad cum reactioneaza femeile.
Fata nu spuse nimic. Nu vroia sa fie apreciata. Nu facuse nimic pentru ei, cei care o vedeau si o analizau. Nu o intereseaza parerea lor.Vroia sa le urle tuturor ca moartea nu omoara iubirea daca ea traieste in ambele suflete. Iubirea intra in coma atunci cand intr-unul din suflete a intrat nepasarea.
Nu facuse ea nimic ci iubirea din ea vorbea si se manifesta. Iubirea din ea ii facea lui in fiecare dimineata cafeaua si in fiecare seara fresh-ul de portocale. Iubirea din ea ii oferea zambete. Iubirea din ea ii transforma zilele proaste in zile cu mult soare. Iubirea din ea ii ingrijea mormantul. Iubirea din ea ii aducea flori, umplandu-le cu parti din sufletul ei ca sa incalzeasca piatra rece…..
Iubirea din ea il respecta.
In iubire, nu mai sunt doua persoane, ci doar una. In iubire nu poti sa il umilesti pe celalalt pe ca ai simti o durere infioratoare in inima.E ca si cum ti-ai rupe singur o mana. In iubire nu poti sa iti bati joc de celalalt pentru ca iti bati joc de tine. In iubire nu ai cum sa nu il intelegi pe celalalt. Pentru ca ar insemna sa nu te intelegi pe tine.
Semnat
Orchis noir.
Supermarket- Teatrul Arca (La Scena)
Primul musical independent din Romania
Scenariul si regia: Theo Herghelegiu
Compozitia muzicala: Eduard JighirgiuCu: Andreea Duta, Adriana Dragut, Mihaela Popa, Raluca Botez, Dana Voicu, Ionut Burlan, Eduard Jighirgiu Karl Baker, Matei Chioariu
Corul: Cristina Moldoveanu, Nicolae Predica, Oleg Apostol, Ioana Ciorata
La pian: Tiberiu Chiranus
A fost prima oara dupa atatea luni in care am acceptat invitatia de a vedea o piesa de teatru. Flori ma inclin.
Mi-am deschis sufletul si am lasat replicile sa patrunda. O piesa de teatru se vede cu ochii sufletului si se aude prin minte. Supermarket iti vinde parodia, rasul-ul ca ultima solutie intr-o lume decazuta. Am ras cu inima plangand. Replicile mi-au scormonit sufletul iar actorii au jucat extraordinar de bine, reusind sa obtina rasete in sala si lacrimi in unele suflete. Eu auzeam lacrimile a doua suflete.
Teoria spune ca o parodie bine jucata produce rasete si aplauze.
Personajul MAŞA din Cehov interpretat de Dana Voicu este rascolitor. Dana a avut o prestatie fulminanta. Monologul ei iti strapunge inima.Pe a mea a taiat-o in bucati.Mai mult decat atat, fiecare replica smulgea cate o piesa vestimentara din mine, pana cand am ramas goala.
Eram si eu o ratacita in supermarket la fel ca si ea.
La inceput, povestea parea o adaptare moderna a lui Alice in Tara Minunilor. Pe parcurs mi-am amintit de piesa joi.megaJOY a lui Afrim.
Ps: In fata mea se afla un personaj din lumea mondena ce nu avea ce cauta acolo.Cove Love era o piesa ratacita. Puzzle-ul care are nevoie de tine e in alta parte.
Tuesday, January 26, 2010
Pentru
Pentru cei care au iubit.
Pentru cei care iubesc
Pentru cei care vor iubi.
Pentru cei care danseaza iubind.
Pentru cei care canta iubind.
Pentru cei care picteaza iubind.
Pentru cei care scriu iubind.
Pentru cei care traiesc iubind.
Pentru cei care fotografiaza iubind.
Pentru cei care tremura in bratele iubirii.
Pentru cei care zboara iubiind.
Pentru toti cei care au un suflet.
Ma intreba cineva care este povestea care mi se pare cea mai frumoasa?
Eu i-am raspuns “Frumoasa din padurea adormita.”
Cineva-ul mi-a raspuns:
Pentru mine cea mai frumoasa poveste este cea care nu poate fi scrisa in cuvinte.
Cea mai frumoasa poveste implica ceva sentimental, emotional care nu poate fi explicat in cuvinte doar poate aratat cu mana. O zona din corp unde este «scrisa» povestea.
sa ascultam atunci
Pentru cei care iubesc
Pentru cei care vor iubi.
Pentru cei care danseaza iubind.
Pentru cei care canta iubind.
Pentru cei care picteaza iubind.
Pentru cei care scriu iubind.
Pentru cei care traiesc iubind.
Pentru cei care fotografiaza iubind.
Pentru cei care tremura in bratele iubirii.
Pentru cei care zboara iubiind.
Pentru toti cei care au un suflet.
Ma intreba cineva care este povestea care mi se pare cea mai frumoasa?
Eu i-am raspuns “Frumoasa din padurea adormita.”
Cineva-ul mi-a raspuns:
Pentru mine cea mai frumoasa poveste este cea care nu poate fi scrisa in cuvinte.
Cea mai frumoasa poveste implica ceva sentimental, emotional care nu poate fi explicat in cuvinte doar poate aratat cu mana. O zona din corp unde este «scrisa» povestea.
sa ascultam atunci
Subscribe to:
Posts (Atom)
Posts
